Asia Centrală ține Rusia la distanță. Ce vrea Putin prin „uniunea gazelor naturale”?

Asia Centrală ține Rusia la distanță

A doua zi după ce a fost publicată schița „uniunii”, președintele rus Vladimir Putin i-a spus omologului său kazah Kassym-Jomart Tokayev că Moscova ar trebui să facă parte din „uniunea gazelor naturale” care ar putea dezvolta mecanisme pentru a transporta gaze naturale între cele trei națiuni – și către China.

Analiștii spun că Moscova este disperată să înăbușe de la rădăcină orice formă de integrare în regiunea strategică de peste 60 de milioane de locuitori care se întinde între China, Afganistan, Iran și Rusia, care nu implică direct Kremlinul.

„Nu este greu de ghicit că inițiativa lui Putin a fost un răspuns la vestea că Uzbekistanul și Kazahstanul creează o uniune care ar putea deveni o bază pentru o integrare suverană a Asiei Centrale, în special în ceea ce privește apărarea”, a declarat pentru Al Jazeera Alisher Ilkhamov, șeful grupului de reflecție Central Asia Due Diligence, cu sediul la Londra.

„Nu a convenit Kremlinului”, a spus el.
Uzbekistanul i-a transmis însă un mesaj clar lui Putin privind independența nașiunii sale, un alt semn că Asia Centrală ține Rusia la distanță.

„Nu ne vom compromite niciodată interesele naționale”, a declarat ministrul Energiei, Zhurabek Mirzamakhmudov, pentru site-ul de știri Kun.uz, o publicație uzbecă, la 7 decembrie.

„Nu vom permite ca nicio condiție politică să fie impusă în schimbul” aderării la o „uniune a gazelor naturale” cu Rusia și Kazahstan, a spus el.

De ce se teme Uzbekistanul?

Moscova a intervenit adesea în afacerile din Asia Centrală.

În 1994, primul președinte kazah Nursultan Nazarbaiev a venit cu ideea „Uniunii Eurasiatice a Națiunilor”, care ar fi stimulat legăturile economice dintre țara sa, Rusia și Belarus.

Moscova s-a alăturat cu entuziasm, temându-se de concurența cu UE și SUA, care au investit miliarde în dezvoltarea zăcămintelor de petrol și gaze neexploatate ale Kazahstanului de pe platoul Mării Caspice în anii 1990.

În cele din urmă, Rusia a preluat conducerea Uniunii Eurasiatice, transformând blocul de liber schimb într-o alianță dominată de Moscova, potrivit Al Jazeera.

Tancurile petroliere asociate „flotei din umbră” a Rusiei ar fi început să evite Canalul Mânecii și să facă un ocol considerabil pe lângă coasta de vest a Irlandei, în încercarea de a reduce riscul confiscării petrolului rusesc sancționat de autoritățile britanice și franceze, scrie The Sunday Times.

Serviciul Naval Irlandez a înregistrat o creștere de 189% a numărului de tranzituri ale navelor considerate parte a „flotei din umbră” în largul coastei de vest a țării. Numărul acestora ar fi urcat de la 132, în perioada ianuarie-septembrie a anului trecut, la 382 în acest an, dintre care 303 au fost consemnate începând din martie.

Schimbarea traseului ar fi fost accelerată de confiscarea, în luna iunie, a tancului petrolier „Smyrtos”, care transporta peste 700.000 de barili de petrol rusesc și încerca să traverseze Canalul Mânecii.

Incidentul ar fi provocat îngrijorare în rândul operatorilor „flotei din umbră”, iar navele asociate Rusiei au început să evite, pe cât posibil, ruta prin Canalul Mânecii.

Surse din Ministerul britanic al Apărării susțin că numărul tranziturilor acestor nave prin Canalul Mânecii a coborât între timp la un nivel minim, deși tancurile continuă să navigheze prin Marea Nordului.

După interceptarea „Smyrtos”, operațiunile de monitorizare a navelor militare și comerciale rusești în apele teritoriale britanice ar fi crescut cu 25% de la începutul anului.

Fostul șef al Statului Major al Forțelor de Apărare irlandeze, Mark Mellett, susține că riscul confiscării a devenit prea mare pentru Moscova.

„Rusia este obligată să-și redirecționeze livrările de petrol pentru că nu poate risca consecințele financiare ale confiscării petrolului său de către autoritățile britanice sau franceze”, a declarat Mellett.

Ocolirea Irlandei vine însă cu costuri considerabile. Canalul Mânecii reprezintă cea mai rapidă rută pentru tancurile care pleacă din terminalele petroliere nordice ale Rusiei spre cumpărătorii din Asia și zona Mediteranei.

Traseul mai lung prin Atlantic înseamnă un consum mai mare de combustibil, cheltuieli suplimentare cu echipajele, costuri de navlosire și exploatare mai ridicate. În același timp, fiecare navă petrece mai multe zile pe mare, ceea ce reduce numărul curselor pe care le poate efectua și, implicit, poate diminua veniturile obținute din exporturile de petrol.

Pentru Moscova, aceste costuri suplimentare ar fi însă preferabile riscului pierderii încărcăturii și scoaterii unei nave din circuit.

Creșterea spectaculoasă a traficului în largul Irlandei provoacă însă alte temeri. Atlanticul de Nord este cunoscut pentru condițiile dificile de navigație, iar multe dintre navele „flotei din umbră” sunt vechi și insuficient întreținute.

„Ele reprezintă un pericol real. Dacă una dintre ele ar suferi un accident în largul Irlandei, ar fi o catastrofă”, avertizează Mellett, referindu-se la riscul unei deversări masive de petrol.

Autoritățile și experții sunt preocupați și de infrastructura submarină. În zonele din jurul Irlandei trec numeroase cabluri care asigură comunicațiile dintre Europa și America de Nord.

Mellett amintește că nave asociate „flotei din umbră” au fost implicate anterior în incidente în Marea Baltică și în Scandinavia, unde ancorele unor vase au intrat în contact cu infrastructura submarină.

Deocamdată, nu a fost raportată deteriorarea unor cabluri submarine în apele irlandeze în legătură cu aceste nave. Surse din serviciile de informații citate de publicația britanică susțin însă că Rusia ar fi cartografiat amplasarea infrastructurii și ar fi elaborat scenarii pentru sabotarea acesteia.

Elisabeth Braw, expertă în domeniul amenințărilor asupra infrastructurii submarine la Atlantic Council, avertizează că Irlanda dispune de capacități militare limitate pentru a reacționa în cazul unui incident provocat de o navă rusească în apropierea coastelor sale.