Benetton, Hugo Boss și alte mărci europene îşi mută producţia mai aproape de casă. DE CE?

08 Oct. 2021, 17:25
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  MD Bani
08 Oct. 2021, 17:25 // Bani și Afaceri //  MD Bani

În urma perturbării lanţurilor de aprovizionare şi creşterii costurilor în contextul pandemiei, din ce în ce mai multe mărci europene au decis să-şi transfere producţia mai aproape de casă.

Companii ca Benetton şi Hugo Boss renunţă la fabricile din Asia în schimbul unor hub-uri în ţări mediteraneene, retailerul de fashion polonez analizează transferarea unei părţi a producţiei mai aproape de Europa, iar gigantul suedez IKEA vrea să-şi mute o mai mare parte a producţiei în Turcia, scrie Ziarul Financiar.

Mărci de fashion ca Benetton încep să renunţe la lanţurile globale de aprovizionare şi la centrele low-cost de producţie din Asia, o tendinţă ce s-ar putea dovedi a fi o moştenire de durată a pandemiei de coronavirus, scrie Reuters.

Compania italiană Benetton îşi aduce producţia mai aproape de casă, consolidându-şi operaţiunile din ţări ca Serbia şi Croaţia cu scopul de a-şi înjumătăţi producţia din Asia de la sfârşitul anului viitor, a anunţat CEO-ul companiei Massimo Renon.

„Este o decizie strategică de a avea un control sporit asupra procesului de producţie şi costurilor de transport“, a declarat Renon, adăugând că grupul a transferat deja peste 10% din producţie din ţări ca Vietnam, China şi India în 2021. „Astăzi, un container care costa 1.200-1.500 de dolari poate costa între 10.000 şi 15.000 de dolari, fără a exista siguranţa unei date a livrării“, a mai spus acesta.

Problema transportului determi­nă şi alte companii din industria articolelor vestimentare, cum ar fi Hugo Boss, să analizeze transferul activităţilor de producţie mai aproape de pieţele de desfacere.

Firma de consul­tan­ţă AlixPart­ners arată că această reo­rien­tare că­tre lanţuri mai regio­nale sau chiar naţionale este una de durată.

Şi retailerul polonez de modă LPP analizează transferul unei părţi din producţie mai aproape de Europa.

„Înregistrăm deja întârzieri în creştere în transportul maritim de mărfuri, întârzieri de trei săptămâni în transportul mărfurilor de la fabricile asiatice către Europa“, potrivit directorului financiar al companiei, Przemyslaw Lutkiewicz.

Costurile de producţie au crescut cu aproximativ 10-20%, a precizat acesta.

„Purtăm discuţii serioase cu fabrici din Turcia. Producţia va fi cu siguranţă mai scumpă, însă pentru a avea stocuri de vânzare, vom fi probabil nevoiţi să facem acest pas“, a declarat Lutkiewicz.

Gigantul de mobilă IKEA a plănuieşte la rândul său să transfere o parte mai mare din producţie în Turcia, a anunţat directorul financiar pentru Turcia al companiei.

„Din cauza problemelor legate de transport, încercăm să transferăm o parte mai mare din producţie în Turcia“, a declarat Kerim Nisel.

Realitatea Live

18 Feb. 2026, 07:07
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
18 Feb. 2026, 07:07 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Guvernul încasează anual aproximativ 4.000 de lei de la fiecare șofer pentru infrastructura rutieră, însă doar jumătate din această sumă ajunge efectiv în fondul rutier, iar restul banilor sunt redirecționați către alte cheltuieli bugetare. Practica se menține încă din 2015, a declarat economistul Veaceslav Ioniță într-un interviu din cadrul emisiunii „Contrasens” a publicației ZIUA.

Potrivit expertului, situația echivalează, în esență, cu o deturnare a banilor destinați drumurilor. „Dacă șoferii plătesc taxe pentru drumuri, iar guvernul folosește acești bani în alte scopuri, vorbim despre o lipsă gravă de respect față de destinația acestor fonduri”, a subliniat Ioniță, care a menționat că de aproape zece ani sumele achitate pentru infrastructura rutieră nu ajung integral la drumuri.

Economistul explică faptul că pentru menținerea rețelei rutiere într-o stare bună ar fi necesară alocarea anuală a circa 1% din PIB pentru întreținere, ceea ce în acest an ar însemna aproximativ 3,5 miliarde de lei, plus încă 1% din PIB pentru dezvoltare și construcția de drumuri noi. În realitate, pentru întreținere se alocă sub 2 miliarde de lei, iar din această sumă autoritățile încearcă să finanțeze și investiții, ceea ce face inevitabilă degradarea infrastructurii.

Datele oficiale arată că anual sunt construiți aproximativ 15 kilometri de drumuri noi și reparați circa 300–400 de kilometri, însă în același timp se degradează alte câteva sute de kilometri de trasee vechi. În trecut au existat ani în care lungimea totală a drumurilor chiar scădea, deoarece unele tronsoane deveneau impracticabile și erau radiate din evidență.
Republica Moldova dispune de aproximativ 3.000 km de drumuri naționale și 7.000 km de drumuri locale, la care se adaugă circa 15.000 km de străzi locale și aproximativ 40.000 km de drumuri neamenajate, în special în mediul rural. În același timp, municipiul Chișinău administrează una dintre cele mai extinse rețele de drumuri și străzi din țară, comparabilă cu cea gestionată la nivel central, însă din aproximativ 700 de milioane de lei alocate anual pentru drumuri capitala primește doar circa 200 de milioane de lei, suma fiind repartizată pe cap de locuitor.

În aceste condiții, Primăria Chișinău este nevoită să redirecționeze bani din alte domenii către infrastructura rutieră. Ioniță a amintit că majorarea tarifului la transportul public a avut drept scop reducerea subvențiilor, care altfel ar fi ajuns la aproape un miliard de lei anual. Costurile proiectelor rutiere rămân ridicate, iar lărgirea străzii Albișoara, de exemplu, a costat aproximativ 120 de milioane de lei.

Potrivit economistului, singura perioadă în care finanțarea drumurilor a fost relativ adecvată a fost în anii 2013–2014, când circa 80% din banii colectați de la șoferi au fost direcționați către infrastructura rutieră, conform legii adoptate în 2012.

În concluzie, din cei 35 de ani de independență, drumurile din Republica Moldova au beneficiat de finanțare aproape completă doar doi ani, restul perioadei fiind marcată de subfinanțare cronică și degradare continuă a infrastructurii.