Bulgaria are cea mai mare pondere de economie subterană din UE

Scoaterea la lumină a sectorului gri poate crește PIB-ul Bulgariei cu peste o treime, arată un studiu al unei subcomisii de pe lângă Parlamentul European.

Economia bulgară ar fi cu peste o treime mai mare dacă sectorul gri ar ieși la lumină. Ponderea activității „subterane” în Bulgaria este cea mai mare dintre țările UE, potrivit unui raport întocmit pentru subcomisia pentru probleme fiscale FISC din Parlamentul European. Aceasta înseamnă că, conform estimărilor preliminare pentru PIB, activitatea economică în valoare de aproximativ 55 miliarde de leva anul trecut a rămas în afara radarului autorităților de stat și a statisticii oficiale.

Instituțiile ineficiente, corupția, slăbiciunile cu privire la statul de drept și procedurile birocratice complicate sunt considerate a fi principalele premise pentru dezvoltarea unei economii subterane. Și, la rândul său, aceasta este asociată cu o dezvoltare economică mai slabă și este un obstacol în calea distribuirii eficiente a resurselor statului.

Cifrele sunt, desigur, condiționate, deoarece prin definiție nu pot exista date oficiale cu privire la dimensiunea economiei subterane. Cu toate acestea, autorii, prof. Friedrich Schneider de la Universitatea Johannes Kepler din Linz și dr. Alban Asllani de la Universitatea Coventry din Londra, specialiști în studiul economiei informale, folosesc diferite metode și modele matematice pentru a estima dimensiunile aproximative ale acestui fenomen.

În principiu, așa-numita economie „subterană” include atât activități ilegale, cât și activități legale, care, însă, se desfășoară neoficial, cel mai adesea pentru a se evita plata taxelor sau a procedurilor birocratice. Cu toate acestea, studiul exclude activitățile pur criminale (cum ar fi traficul de droguri) și se concentrează exclusiv pe legile care creează valoare adăugată, dar rămân ascunse statului.

Bulgaria e în permanență cu cel mai mare procent de economie gri în UE

De-a lungul anilor, Bulgaria a avut în mod constant cea mai mare pondere de economie gri în UE, ca pondere din PIB, arată studiul. Cu toate acestea, deși foarte lent, de la începutul secolului ea s-a micșorat treptat, iar până în 2019 era deja puțin peste 30% din PIB. Cu toate acestea, odată cu debutul pandemiei în 2020, tendința se inversează – declinul economic brusc și creșterea șomajului cresc ponderea economiei informale. Deși acest lucru se întâmplă în toată Europa, în 2020 Bulgaria a înregistrat a doua cea mai mare creștere în sectorul informal după Croația. Și din moment ce a continuat să crească de atunci, până în 2022 progresul din ultimii 15 ani a fost șters și ponderea sectorului gri în Bulgaria depășește din nou 33%, revenind la cotele înalte din 2006.

În general, în UE, sectorul gri urmează o dinamică similară de-a lungul anilor – scade de la aproximativ 20% în 2009 la puțin peste 16% în 2019. Dar șocul economic al pandemiei duce la cea mai puternică creștere din ultimii 20 de ani – cu 1,69 puncte. De asemenea, cercetarea arată că sectorul informal reprezintă o pondere mai mare din economia țărilor din Europa de Est precum Bulgaria, România, Polonia, Republica Cehă și statele baltice, decât în țările vest-europene.

Impozitele indirecte sunt factorul cu cea mai mare pondere pentru existența unei economii gri în Bulgaria, iar această pondere este una dintre cele mai mari dintre țările studiate. Următorii factori principali se ascund pe piața muncii și se referă la șomaj și persoanele care desfășoară activități independente, se arată în raport. Deși are o importanță relativ minoră față de ceilalți factori, creșterea economiei în Bulgaria are cea mai mare pondere față de celelalte țări studiate.

Ce pierde Bulgaria?

Motivele pentru care se ascund activități economice pot fi diferite, dar cel mai adesea este vorba de dorința de a evita plata TVA-ului, a impozitelor pe venit, a taxelor vamale, contribuțiilor la asigurările sociale etc. De exemplu, mulți oameni lucrează fără contract de muncă sau sunt asigurați pentru mai puțin decât salariul lor real, iar companiile își ascund cifra de afaceri și profiturile reale.

Un alt motiv pentru a lucra „în subteran” este evitarea procedurilor sau reglementărilor birocratice greoaie. Un rol aici joacă și factorii instituționali – precum corupția, instituțiile ineficiente și slăbiciunea statului de drept. Dacă oamenii și întreprinderile trebuie să plătească șpăgi oficialilor guvernamentali, de exemplu, pentru a face un lucru, atunci se reduc stimulentele de a plăti impozite, se arată în raport. Corupția erodează încrederea că fondurile pe care contribuabilii le încredințează statului sunt folosite în cel mai bun mod.

Cu cât sectorul informal este mai mare, cu atât decalajele pentru veniturile de la buget sunt mai mari, iar prezența acestora este, de asemenea, asociată cu costuri mai mari. Pe lângă costuri la buget, economia subterană denaturează și statisticile oficiale și împiedică instituțiile să ia decizii adecvate, care să corespundă situației reale. Astfel, duce la o alocare incorectă și ineficientă a resurselor în stat.

În general, raportul recomandă instituții mai eficiente, mai multă transparență, îmbunătățirea administrării fiscale, reducerea poverii de reglementare. Dezvoltarea capitalului uman și optimizarea pieței muncii – sunt modalitățile de rezolvare a problemei activităților informale cauzate de excluziunea socială.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#tenebra #Bulgaria #economie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Alice Weidel, liderul partidului german de extremă dreapta AfD şi candidatul oficial la funcţia de cancelar, este un paradox. Deşi ea a câştigat teren pe scena politică din Germania prin discursul său extremist şi a promisiunilor cu iz suveranist, Weidel a lucrat la Goldman Sachs, cea mai puternică bancă de pe Wall Street şi totodată o emblemă a tot ce este opusul suveranismului, scrie Financial Times.

Weidel, în vârstă de 45 de ani, nu se încadrează în stereotipul politicianului de extremă dreapta. Ea este căsătorită cu producătoroarea elveţiană de filme Sarah Bossard, cu care locuieşte împreună cu cei doi copii adoptaţi în Elveţia. După absolvirea facultăţii, a lucrat ca analist pentru Goldman Sachs şi Allianz în Frankfurt, iar mai târziu a scris o teză de doctorat despre sistemul de pensii chinez.

De când a preluat frâiele AfD, Aliece Weidel a scris istorie. Partidul s-a clasat pe locul al doilea la alegerile europarlamentare din iunie, iar toamna trecută a obţinut până la 33 % din voturile germanilor în contextul alegerilor regionale, în ciuda acuzaţiilor care planează asupra unor membri de rang înalt din partid. Ei sunt acuzaţi de spionaj şi colaborarea cu state precum Rusia şi China.

Sondajele sugerează acum că AfD – care este împotriva musulmanilor, atacă cultura „woke” şi doreşte ridicarea sancţiunilor împotriva Rusiei – este pe cale să obţină primul său loc doi în alegerile parlamentare din 23 februarie, cu un procent record de 20 % din voturi.

Analiştii o văd pe Weidel ca pe o încercare a partidului de a da o faţă umană extremismului de dreapta într-o ţară care nu a uitat trecutul nazist şi nu vrea să îl repete.

Cu toate acestea, încercarea AfD a dat greş în timpul discursului lui Weidel de la Riesa, unde a făcut apel la cei mai loiali susţinători şi membri de partid şi unde a criticat „gloata de stânga”, care a întârziat începerea conferinţei cu două ore.

Ea a folosit şi îmbrăţişat în discursul său termenul extrem de controversat de „remigraţie”, promiţând „deportări pe scară largă ale imigranţilor”şi evocând o serie de atacuri comise în ultimii ani de migranţi şi solicitanţi de azil.

În cea mai recentă încercare a partidului de a face referire la epoca nazistă fără a încălca legea, un alt şef regional al partidului a încurajat mulţimea să scandeze „Alice für Deutschland” – un joc de cuvinte care face referire sloganul interzis „Alles für Deutschland”, care înseamnă „totul pentru Germania”.

Cei care au cunoscut-o pe Weidel în perioada în care a lucrat în domeniul finanţelor, în urmă cu două decenii, nu reuşesc să o asocieze cu liderul de extremă dreapta de astăzi.

Jim Dilworth, un bancher american care locuieşte în Germania şi care a lucrat cu ea la Goldman şi, ulterior, la Allianz Global Investors, a declarat că, la acea vreme, Weidel nu afişa opinii de dreapta. „Cel mai „radical” aspect al opiniilor sale a fost scepticismul faţă de euro ca monedă comună”, a spus el.

Dilworth a adăugat că, atunci când el şi-a exprimat mai târziu surprinderea faţă de decizia ei de a se alătura AfD, ea i-a spus că „mi-ar lua 20 de ani” să fac acelaşi progres în cadrul creştin-democraţilor de centru-dreapta.

„Deci, practic, acesta este motivul pentru care a ales acest partid. Cred că a existat o mulţime de oportunism acolo.” a mai spus Dilworth.

Analiştii şi chiar unii dintre aliaţii săi din cadrul AfD susţin că, chiar dacă partidul este pe cale să câştige şi mai multe voturi decât la alegerile din 2021, doar o parte dintre acestea sunt pe numele lui Weidel.

Alice Weidel, care este co-lider al AfD din 2019, s-a dovedit a fi şi o supravieţuitoare într-o formaţiune cunoscută pentru luptele sale interne. Surse din interior spun că a fost abilă în gestionarea flancului radical al partidului.

Indiferent de performanţele sale, partidul nu are aproape nicio speranţă de a prelua puterea la Berlin după votul de luna viitoare, din cauza „firewall-ului” ridicat de partidele principale din Germania, care au exclus toate formarea unei coaliţii cu AfD.

Dar oficialii acestuia se uită deja la următorul set de alegeri, programat pentru 2029, când speră la şi mai multă deziluzie din partea alegătorilor.