Cât durează până când mașinile electrice devin, într-adevăr, mai puțin poluante decât cele pe benzină și motorină

Industria auto a investit miliarde pentru a aduce pe modelele noi tehnologii prietenoase cu mediul. Deocamdată, cea mai bună soluție e instalarea de baterii electrice, iar unul dintre pionierii domeniului e constructorul american Tesla. Însă, Reuters vine cu niște concluzii interesante.

Va dura ceva până când vehiculele electrice vor deveni mai curate decât cele pe benzină și motorină. Procesul e accelerat, într-adevăr, de creșterea cotei de piață a acestor modele, dar mai sunt câteva aspecte de luat în calcul, scrie playtech.ro.

Mașini electrice vs. modele pe benzină și motorină

Analiza Reuters a plecat de la datele prelucrate de la un model care ia în calcul emisiile vehiculelor pe durata utilizării. Modelul, dezvoltat de Argonne National Laboratory din Chicago, include mii de parametri, de la tipurile de metale din bateriile vehiculelor electrice (VE) până la cantitățile de aluminiu sau plastic din mașină.

Unul dintre analiștii care au luat parte la studiu arată că fabricația unui vehicul electric generează mai mult carbon decât a unuia cu combustie, din cauza extracției și procesării mineralelor din baterie și a producerii celulei motoare. Dar estimează și cât durează compensarea acestei diferențe în durata de viață a unui model echipat cu baterie electrică – proces care poate avea mari variații în funcție de condiții.

Principalii factori sunt mărimea bateriei, economia de combustibil a unei mașini pe benzină și procesul de generare a electricității care va propulsa mașina electrică.

Scenariu pentru un model Tesla

S-a plecat de la un model Tesla, care a parcurs 22.000 de kilometri, iar locația a fost SUA, unde 23% din electricitate provine din centrale pe cărbune, cu o baterie de 54kWh și un catod făcut din nichel, cobalt și aluminiu, printre altele.

A fost comparat cu o Toyota Corolla pe benzină cu o greutate de 1.350 kg și un consum de 7,13 l/100 km. S-a presupus că ambele mașini vor parcurge 280.000 km în exploatare.

Dar dacă aceeași Tesla ar fi condusă în Norvegia, unde aproape toată electricitatea provine din surse hidro regenerabile, compensarea ar surveni după numai 13.500 km. Dacă electricitatea cu care va fi reîncărcat vehiculul ar proveni în întregime din cărbune, cum este cazul în țări ca Polonia și China, ar trebui să conduci peste 125.000 km ca să atingi paritatea de carbon cu Corolla.

Producție neprietenoasă cu mediul

Analiza arată că fabricarea unei model electric mediu ca mărime generează 47 de grame de dioxid de carbon (CO2) per milă în timpul proceselor de extracție și producție, sau peste 8,1 milioane de grame până când ajunge la primul cumpărător. În comparație, un vehicul comparabil pe benzină generează 32 g/milă sau 5,5 milioane de grame.

Dar electricele emit în general mult mai puțin carbon într-o durată de viață de 12 ani. Și în cel mai defavorabil scenariu, în care ar fi încărcat dintr-o rețea alimentată de cărbune, un VE ar genera 4,1 milioane de grame într-un an, pe când mașina pe benzină ar produce peste 4,6 milioane.

Rezultatele obținute de Reuters sunt similare cu cele dintr-o evaluare pe durata vieții a vehiculelor electrice și pe combustie din Europa, efectuată de grupul de cercetare IHS Markit. Studiul lor indică punctul de break-even în emisii de carbon între 24.000 și 32.000 km, în funcție de țară. Și aceasta arată că există beneficii pe termen lung ale trecerii la VE.

Păreri împărțite

Alții, însă, sunt mai sceptici.

Cercetătorul Damien Ernst de la Universitatea Liege a spus în 2019 că un EV ar trebui să parcurgă aproape 700.000 km pentru a fi produs mai puțin CO2 decât unul comparabil pe benzină. Ulterior, estimările au fost revizuite în scădere.

Acum, el estimează că punctul de break-even ar fi între 67.000 și 150.000 km. Ernst a spus pentru Reuters că nu intenționează să mai schimbe rezultatele, care se bazează pe un set diferit de date și ipoteze decât modelul Argonne.

American Petroleum Institute, care reprezintă peste 600 de companii din industria petrolieră, afirmă pe website:

„Mai multe studii arată că, într-un ciclu de viață, sisteme motrice diferite ale automobilelor produc emisii similare de gaze cu efect de seră.”

#poluare #Tesla #masini electrice

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Iurie Rija avertizează că Republica Moldova se confruntă cu un risc agricol sistemic, determinat în special de secetele frecvente și severe din ultimii ani, care au transformat hazardul climatic într-o amenințare structurală la adresa economiei naționale. „Într-o economie agricolă structural vulnerabilă, precum Republica Moldova, riscul agricol – în special cel climatic – este un risc sistemic național”, subliniază expertul.

Între anii 2007 și 2024, Moldova a traversat o succesiune de secete devastatoare: în 2007, producția de porumb și floarea-soarelui s-a prăbușit cu 50%; în 2012, pierderile economice au depășit 3 miliarde de lei; în 2015, producțiile de grâu și orz au scăzut cu 30–40%; în 2020, pierderile la grâu și porumb au fost de peste 70%; iar în perioada 2022–2024, alternanța dintre ploi torențiale și secetă a provocat eroziune masivă a solului și stres hidric pentru culturi. „Seceta nu mai este un accident meteorologic, ci o tendință climatică cu impact economic cumulativ asupra securității alimentare și stabilității macroeconomice”, avertizează Rija.

În prezent, Republica Moldova produce anual circa 950.000 tone grâu, 1 milion tone porumb, 700.000 tone floarea-soarelui, 100.000 tone orz, 40.000 tone soia și 150.000 tone rapiță, cu o valoare totală de aproximativ 700 milioane de euro. Acest volum susține peste 6.500 de fermieri și un lanț valoric complex care implică importatori, procesatori, transportatori, comercianți, bănci și exportatori. Prin urmare, riscul agricol nu mai este un risc individual, ci unul sistemic, iar acoperirea lui trebuie să devină o responsabilitate colectivă.

Pentru a contracara acest risc, economistul propune crearea Fondului Mutual Național pentru Asigurarea Riscurilor Agricole, un mecanism de autoasigurare colectivă cu participarea tuturor actorilor din lanțul agroalimentar și cofinanțare de stat. Fondul ar funcționa pe principiul solidarității economice: fiecare actor contribuie proporțional cu beneficiul său din stabilitatea sistemului agricol. Fermierii ar achita 0,5% din valoarea producției, importatorii de inputuri 0,2% din cifra de afaceri, procesatorii 0,15%, exportatorii 0,1%, transportatorii 0,05%, băncile și companiile de leasing 0,1%, iar statul ar contribui cu o sumă egală cu totalul privat.

Prin acest mecanism, s-ar forma anual un fond de circa 10–12 milioane de euro, capabil să despăgubească până la 200.000 de hectare afectate de secetă, cu plăți de 60–80 euro pe hectar. Rija propune ca sistemul să utilizeze indicatori obiectivi – precum SPI (Standardized Precipitation Index), NDVI (Indice de Vegetație Normalizat) și evapotranspirația – și să declanșeze despăgubiri automate atunci când pragurile critice sunt depășite, eliminând necesitatea constatărilor manuale. O poliță agricolă mutuală ar costa între 4 și 6% din valoarea producției, din care statul ar subvenționa jumătate prin AIPA.

Implementarea unui asemenea fond ar aduce beneficii întregii economii. Fermierii ar avea protecție financiară și acces mai ușor la credite, băncile ar reduce riscul de neperformanță a creditelor, procesatorii ar beneficia de fluxuri stabile de materii prime, iar statul ar evita cheltuielile ad-hoc pentru despăgubiri. În același timp, piața internă ar deveni mai stabilă, cu prețuri mai echilibrate la pâine, ulei și alte produse alimentare.

Modelul include și o componentă de solidaritate cu consumatorii finali, prin contribuții simbolice incluse în prețul produselor: 0,02 lei pentru o pâine, 0,05 lei pentru un litru de ulei sau 0,03 lei pentru un kilogram de carne ori brânză. Astfel, fără impact semnificativ asupra prețurilor, se pot colecta suplimentar 1–1,5 milioane de euro anual.

„Fondul mutual agricol este scutul economic al Republicii Moldova împotriva secetei, construit prin solidaritate, știință actuarială și responsabilitate comună”, conchi de Iurie Rija. Potrivit lui, acest mecanism ar ancora agricultura Moldovei într-o politică europeană de reziliență climatică, transformând vulnerabilitatea în stabilitate economică.