Cele mai bune țări din lume pentru munca la distanță. Pe ce loc se află Republica Moldova

Țările din Europa de Nord sunt în fruntea indicelui global al muncii la distanță 2023. Primele 10 țări din indice sunt: Danemarca; Olanda; Germania, Spania; Suedia; Portugalia; Estonia; Lituania; Irlanda și Slovacia, potrivit World Economic Forum.

Punctele forte cheie ale Danemarcei pentru lucrătorii la distanță includ calitatea internetului, incluziunea socială și asistența medicală.

În Țările de Jos, stabilitatea economică este un alt beneficiu pentru munca la distanță. Acest lucru se datorează în mare parte „atractiei sale ca destinație turistică și utilizării larg răspândite în limba engleză”, spun autorii.

Germania oferă un echilibru bun între costul vieții și calitatea vieții, cu cel mai accesibil serviciu de internet din lume, arată Global Remote Work Index 2023.

Slovacia este lider în top 10 țări care lucrează la distanță pentru siguranța cibernetică. Acesta este un criteriu care include capacitatea de a răspunde amenințărilor digitale și nivelul legislației privind securitatea cibernetică.

Regatul Unit se află pe primul loc pentru siguranță economică în Global Remote Work Index 2023. Această categorie include costul vieții, accesul la asistență medicală, cât de ușor este să comunicați și oportunități de petrecere a timpului liber de calitate.

Singapore este cea mai bună țară pentru infrastructura digitală și fizică, cum ar fi un serviciu de internet stabil, rapid și disponibil pe scară largă și o infrastructură sigură, cum ar fi drumurile.

Elveția se află în fruntea indicelui 2023 pentru siguranță socială, care ia în considerare securitatea fizică și protecția lucrătorilor la distanță.

În ceea ce privește situația Republicii Moldova cu privire la munca la distanță, țară s-a clasat pe locul 52 din cele 108 de țări incluse în clasament, cu un scor 0,6.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#munca distanta #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Neprelungirea regimului de licențiere a importurilor de cereale și oleaginoase în anul 2026 nu a generat un val de importuri în Republica Moldova, contrar temerilor exprimate de o parte a fermierilor. Datele statistice analizate de economistul Iurie Rija arată că piața internă nu a fost inundată cu floarea-soarelui din exterior, iar volumele importate au rămas reduse și strict orientate către material semincer și utilizări speciale.

Odată cu introducerea licențierii, piața moldovenească a fost practic închisă pentru importurile de floarea-soarelui destinate procesării în ulei. În consecință, importurile realizate în ultimii ani au vizat aproape exclusiv semințe certificate, utilizate pentru însămânțare sau pentru sectoare de nișă, precum industria de cofetărie.

Statisticile confirmă caracterul restrâns al acestui flux. În anul 2024, Republica Moldova a importat 4.049 tone de semințe de floarea-soarelui, aproape integral ca material semincer, la un preț mediu foarte ridicat, de peste 168 lei per kilogram. În 2025, volumul a crescut ușor, până la 5.686 tone, însă destinația a rămas aceeași, iar prețul mediu s-a situat în jur de 128 lei/kg.

Important este faptul că neprelungirea licențierii în 2026 nu a schimbat radical situația. În luna ianuarie 2026 au fost importate doar 588 tone de semințe de floarea-soarelui, tot ca material semincer, la un preț mediu de 151,69 lei/kg — un volum considerat nesemnificativ din punct de vedere al impactului asupra pieței interne.

Structura importatorilor confirmă că nu este vorba despre operatori orientați spre procesare sau speculație. Piața este dominată de companii mari, specializate în comercializarea semințelor certificate și a inputurilor agricole, precum SYSTEM CAPITAL MANAGEMENT SRL, TRANSTEST SRL, VADALEX-AGRO SRL, BIOPROTECT SRL sau DIAZCHIM SRL. Aceste firme deservesc în principal fermierii, nu industria de procesare.

Și din punct de vedere geografic, importurile indică o orientare clară către parteneri regionali și europeni. România este principalul furnizor de semințe de floarea-soarelui pentru Republica Moldova, urmată de Turcia și Bulgaria, care și-au majorat livrările în 2025. Franța completează lista ca sursă tradițională de genetică agricolă și material semincer certificat, ceea ce confirmă că importurile vizează produse cu standarde tehnologice și fitosanitare ridicate.

Potrivit analizei, lipsa importurilor de floarea-soarelui pentru procesare are o explicație strict economică. În sezonul curent, prețul semințelor în Ucraina este similar cu cel din Republica Moldova, iar costurile suplimentare de transport, logistică și finanțare fac nerentabilă achiziția și livrarea acestora către fabricile moldovenești.

În concluzie, datele arată că temerile privind un aflux masiv de importuri după eliminarea licențierii nu s-au confirmat. Piața rămâne protejată de realitățile economice, iar importurile de floarea-soarelui continuă să fie limitate, scumpe și orientate aproape exclusiv către material semincer, fără a afecta procesatorii sau prețurile interne.