Cifre reale și iluzii statistice: De ce scade industria Moldovei?

Datele recente ale Biroului Național de Statistică confirmă continuarea declinului prelungit al industriei moldovenești, potrivit economistului Veaceslav Ioniță. În noiembrie 2024, producția industrială a scăzut cu 3,6% față de aceeași perioadă din anul precedent, iar industria prelucrătoare – componenta principală a sectorului, reprezentând 83% – a înregistrat o scădere alarmantă de 14,1%.

Această situație este însă parțial ascunsă de creșterea spectaculoasă, dar înșelătoare, a industriei energetice (+68%), cauzată de scumpirea resurselor energetice cu aproape 70%. „Această anomalie maschează declinul real. Fără industria energetică, scăderea ar fi fost de cel puțin 12%,” subliniază Ioniță. Creșterea aparentă reflectă mai degrabă costuri mai mari suportate de cetățeni și companii, decât un progres economic autentic.

Anul 2024 va încheia al patrulea an de scădere industrială din ultimii cinci, cu niveluri de producție sub cele din 2019. La 35 de ani de la tranziția post-sovietică, Moldova se află încă departe de nivelurile din 1990. Estimările arată că, la ritmul actual, ar fi nevoie de încă 20-25 de ani pentru a atinge acele performanțe.

Concluzia economistului este tranșantă: „Industria reflectă toate problemele economiei: incompetență, lipsă de investiții strategice și politici incoerente. Fără reforme curajoase și investiții masive, industria Moldovei va rămâne blocată în trecut.”

#declin #industrie #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Proiectul strategic de instalare a motoarelor de cogenerare la Termoelectrica, finanțat din creditul Băncii Mondiale, intră într-o zonă tensionată. În timp ce Ministerul Energiei negociază direct cu compania turcă Iltekno, alți ofertanți reclamă că sunt ignorați, deși susțin că au prețuri mai mici și oferte conforme tehnic.

Contractul de credit a fost prelungit cu patru luni, iar autoritățile încearcă să încadreze proiectul în plafonul maxim de 86 de milioane de euro. Iltekno, clasată pe primul loc în procedura de achiziție, a avut o ofertă inițială de 111,5 milioane de euro. După negocieri, compania a transmis o ofertă revizuită de 96 de milioane de euro, peste plafonul stabilit, și condiționată de reducerea volumului de lucrări. O parte dintre acestea ar urma să fie realizate ulterior din cont propriu de Termoelectrica.

În paralel, BCC Group din Azerbaidjan a solicitat oficial includerea în negocieri, afirmând că oferta sa reconfirmată este de 75,9 milioane de euro – sub plafonul stabilit de Ministerul Energiei. Surse din cadrul ședințelor interne indică existența unor poziții divergente între instituții: Ministerul Energiei ar susține descalificarea Iltekno, invocând depășirea bugetului și nerespectarea termenului-limită, în timp ce MEPIU și Termoelectrica ar pleda pentru continuarea negocierilor cu compania turcă.

În corespondența dintre Banca Mondială, compania azeră, UCIPE și Ministerul Energiei, se precizează clar că împrumutatul, adică Ministerul Energiei și UCIPE, este cel care decide procedura de procurare. De aici și întrebarea ridicată de mai mulți participanți: de ce nu sunt invitați toți ofertanții la negocieri, pentru a fi selectată cea mai bună ofertă tehnico-economică pentru o întreprindere strategică?

Surse din piață susțin că, pentru a încadra oferta Iltekno în buget, ar exista disponibilitatea ca partea moldovenească să accepte motoare deja fabricate, ale căror caracteristici tehnice nu sunt pe deplin clare. Oficial, această informație nu a fost confirmată.

Contactată de redacția BANI.MD, Ministerul Energiei a transmis că „pe parcursul negocierilor nu putem oferi informații privind derularea acestora, pentru a nu periclita discuțiile, dar și din motive impuse de clauzele contractuale de confidențialitate în vigoare”.

Ministrul Dorin Junghietu a explicat anterior că piața internațională a motoarelor de cogenerare traversează o criză majoră: producători precum Siemens, Wärtsilä sau MAN Energy Solutions au backlog-uri de 2–3 ani, iar costurile au crescut semnificativ din cauza scumpirii materiilor prime, problemelor logistice și cererii explozive generate de centrele de date și contextul războiului din Ucraina. De asemenea, capacitățile propuse de ofertanți au depășit solicitarea inițială – 61–62 MW față de 55 MW – ceea ce a dus la majorarea valorii proiectului.

Cu termen-limită pentru semnarea contractului până la 5 martie, presiunea crește. În joc nu este doar diferența de câteva milioane de euro, ci modelul de guvernanță al unui proiect energetic strategic: negociere directă cu un singur operator sau competiție reală, transparentă, între toți ofertanții eligibili.