Cine pierde în afacerea caselor vândute cu 1 euro în Italia. Nu este totul atât de roz (FOTO)

10 Mart. 2021, 10:33
 // Categoria: Au Bani // Autor:  Realitatea.md
10 Mart. 2021, 10:33 // Au Bani //  Realitatea.md

Zeci de localități din Italia au vândut locuințe abandonate la prețuri derizorii, de 1 euro, declanșând un nou tip de goană după aur a cumpărătorilor din întreaga lume care încearcă să facă o investiție în zone frumoase și îndepărtate.

Foto: cnn.com

Tranzacțiile au fost considerate avantajoase pentru ambele părți, comunitățile „adormite” primind un aflux de noi cetățeni și investiții, pe măsură ce proprietățile degradate revin la viață și, mai important, deja încep să contribuie la veniturile locale.

Însă, în toată „afacerea” există și pierzători.

Acum, familiile proprietarilor originari ai unor case abandonate încep să se adreseze autorităților cu cereri de revendicare pentru casele vechi, spunând că ar fi trebuit să fie puși la curent cu vânzările, potrivit CNN.

Foto: cnn.com

 

Printre cei care contestă vânzarea caselor se numără și Josie Faccini, din Niagara Falls, Canada. Bunica ei, Consilia Scapillati, a emigrat în Canada în anii 1950, lăsând în urmă o căsuță pirorească din piatră în centrul istoric al localității Castropignano, în sudul regiunii Molise din Italia, casă pe care familia a vizitat-o ​​în mod regulat de-a lungul anilor.

După ce a citit despre planul orașului Castropignano de a-și vinde vechile locuințe, Faccini a început să-și facă griji cu privire la vechea proprietate a familiei și a petrecut luni întregi încercând, de departe, să-și reafirme pretenția la casa pe care bunica ei a abandonat-o cu decenii în urmă, scrie Digi 24.

Foto: cnn.com

Josie Faccini nu este singura în această situație. Totuși, autoritățile locale spun că au depus eforturi fantastice pentru a contacta familiile proprietarilor inițiali…

Supărată și frustrată

„Am auzit de planurile de vânzare, apoi am văzut un articol în care se spunea că primarul a trimis notificări în străinătate, dar nimeni din familia mea nu a fost informat despre vânzare”, a declarat pentru CNN Josie Faccini. Ea spune că a trimis mai multe e-mailuri și o scrisoare recomandată către Nicola Scapillati, primarul din Castropignano, dar nu a primit niciun răspuns.

Foto: cnn.com

Sunt atât de supărată și frustrată. Aș vrea să văd orașul înflorind și să contribui la asta, dar vă rog să nu ne furați casa.”

Faccini spune că a primit în cele din urmă un răspuns de la primar, după opt luni, dar că Scapillati i-a transmis că trebuie să furnizeze un act de proprietate și informații pentru a-și motiva revendicarea. Acest lucru s-ar putea dovedi foarte dificil. Primarul a spus pentru CNN că, de-a lungul anilor, locuința putea fi revendicată chiar și de către rude îndepărtate, însă nimeni nu a făcut-o.

Orașul Castropignano are aproximativ 100 de case abandonate, aflate în stare avansată de degradare.

Amenzi și confiscări

După ce a primit mii de e-mailuri de la potențiali cumpărători, primarul Scapillati a identificat o primă tranșă de case și a trimis aproximativ 20 de scrisori către proprietarii originali răspândiți în întreaga lume.

Foto: cnn.com

Primarul a spus pentru CNN că va confisca proprietățile și le va vinde noilor cumpărători, dacă proprietarii inițiali nu răspund într-un interval de timp rezonabil și să spună dacă intenționează să preia clădirile sau renunță la ele.

El spune că proprietățile sunt degradate și prezintă pericol.

Foto: cnn.com

Din punct de vedere legal, primarul este acoperit. Oricine deține proprietăți în Italia are obligația de a le întreține, astfel încât starea lor să nu prezinte niciun pericol. Nerespectarea acestui lucru poate duce la amenzi și confiscări.

Foto: cnn.com

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.