Criza gazului sparge iluzia Crypto în Transnistria?! Fermele de minerit, închise

Pretinsele autorități din stânga Nistrului închid fermele crypto din regiune urmare a crizei energetice din regiune. Legea care reglementa tehnologiile blockchain în Transnistria, în vigoare din 2018, a fost abrogată recent. Această lege se referea la criptomonede, minerit și alte tehnologii digitale. Decizia de a abroga legea a fost luată de liderul separatist, Vadim Krasnoselski, iar motivul invocat este criza energetică și instabilitatea situației energetice și economice din regiune.

„Având în vedere că în prezent există anumite restricții privind volumele de gaz, acest lucru influențează cantitatea de energie electrică pe care o putem produce pentru piața internă. Prin urmare, s-a stabilit sarcina de a abroga această lege pentru a putea prognoza și planifica cu precizie câte volume de gaz putem obține și câte volume de gaz sunt necesare pentru a produce energie electrică destinată consumului intern al populației”, a explicat Viktor Guzun, pretinsul președinte al comitetului pentru politică economică, citat de novostipmr.

De aproximativ cinci ani, Transnistria este cel mai mare furnizor de criptomonede din Europa. Afacerea ar fi gestionată de către Igor Ceaika, fiul ex-procurorului general rus Iurii Ceaika.

Regiunea stângă a Nistrului a rămas fără gaze de la începutul acestui an urmare a suspendării livărilor de către Gazprom. În rezultat, locutorii au rămas fără căldură și apă caldă, iar energia electrică era livrată pe ore. Or, compania mixtă moldo-rusă Moldovagaz a livrat sâmbătă primul volum de 3 milioane de metri cubi de gaze naturale către regiunea separatistă Transnistria, prima de la oprirea tranzitului de gaze prin Ucraina. UE a acordat Chișinăului un ajutor de financiar de 60 de milioane de euro pentru a face față crizei energetice din regiune.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#transnitria #crypto #lege

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Piața cerealelor din Bazinul Mării Negre traversează o fază de evoluție laterală, cu accente clare de slăbiciune, iar grâul este cultura care reflectă cel mai fidel starea de suprasaturare a pieței globale, arată analiza economistului Iurie Rija.

În ultima lună, contractele futures pentru grâu pe bursa Euronext–MATIF s-au corectat de la 190 la 185 euro pe tonă, în timp ce majoritatea contractelor au înregistrat scăderi între 1,25% și 1,75%. Presiunea vine din combinația dintre așteptările privind recolte mai mari în mai multe regiuni-cheie și nivelurile ridicate ale stocurilor globale, care limitează orice tentativă de revenire a prețurilor pe termen scurt.

În regiunea Mării Negre, Ucraina continuă să influențeze negativ dinamica prețurilor. Activitatea comercială redusă, interesul slab al importatorilor și constrângerile logistice și energetice mențin grâul pe o traiectorie descendentă. În porturile din zona Odesa, grâul furajer este cotat la 209–216 dolari pe tonă CPT, iar în porturile dunărene la 208–214 dolari pe tonă CPT, niveluri în scădere cu până la 4 dolari pe tonă. În acest context, unele companii au suspendat temporar achizițiile, anticipând noi ajustări de preț.

Presiunea este amplificată de oferta agresivă a Rusiei la export și de competitivitatea tot mai mare a grâului argentinian, după reducerea taxelor la export. În paralel, Canada și Australia anticipează recolte abundente pentru 2026, menținând piața globală într-o stare de suprasaturare.

Efectele se resimt direct și în Republica Moldova. Grâul este singura cultură cerealieră care a înregistrat o scădere a prețurilor la export, de la 3,61 lei/kg în sezonul 2024/2025 la 3,55 lei/kg în sezonul 2025/2026. La nivel de gospodărie, prețurile au coborât la 3,15–3,30 lei/kg, cu 5 bani mai puțin față de luna noiembrie.

La Giurgiulești, grâul se tranzacționează la 3,45–3,50 lei/kg, în centru la circa 3,20 lei/kg, iar în nord la aproximativ 3,10 lei/kg. Stocurile interne rămân ridicate, iar cererea slabă, ceea ce limitează perspectivele de creștere a prețurilor. La export, grâul moldovenesc este cotat FOB Giurgiulești la 205–208 dolari pe tonă, deprecierea dolarului reducând suplimentar echivalentul în lei pentru fermieri.

Pe segmentul oleaginoaselor, rapița urmează aceeași dinamică laterală. Contractele MATIF pentru scadența februarie au coborât la 469 euro pe tonă, de la 485 euro. În Moldova, majoritatea fermierilor au vândut deja rapița la prețuri mai bune, iar stocurile rămase sunt limitate. Pentru sezonul 2025/2026, producția este estimată între 350 și 400 de mii de tone, pe fondul extinderii suprafețelor cultivate.

Spre deosebire de grâu, orzul a înregistrat o creștere de circa 20 de bani/kg față de noiembrie, ajungând la 3,80 lei/kg la Giurgiulești, pe fondul unei oferte interne limitate.

Porumbul rămâne una dintre cele mai stabile culturi, susținut de constrângerile de ofertă și de costurile ridicate de uscare, generate de umiditatea mare a recoltei. Prețurile au crescut cu circa 10 bani/kg, până la 3,60 lei/kg în port și 3,30 lei/kg în centru.

Piața florii-soarelui rămâne cea mai fermă din actualul sezon agricol. Prețurile sunt susținute de cotațiile ridicate ale uleiului la nivel internațional și de oferta mai redusă din Bazinul Mării Negre. În Moldova, floarea-soarelui se vinde între 10,20 și 10,65 lei/kg, fără semnale de scădere pe termen scurt.

În ansamblu, sezonul este considerat reușit pentru fermieri, însă analiza subliniază problemele structurale ale industriei de procesare, care nu și-a revenit nici pe jumătate față de anii de vârf.

Un capitol separat al analizei vizează transportul cerealelor. După un start promițător al sezonului, majorarea tarifelor feroviare cu 7% din octombrie a dus la prăbușirea ponderii transportului feroviar în exporturi, de la aproape 30% în vară la doar 5% în octombrie. Costurile indirecte și reorganizarea stațiilor au făcut ca, în multe cazuri, transportul feroviar să ajungă la paritate sau chiar peste costul rutier.

Potrivit economistului, în aceste condiții calea ferată își pierde rolul de instrument de optimizare a costurilor, iar orientarea tot mai mare către transportul rutier riscă să afecteze pe termen lung competitivitatea exporturilor agricole și prețurile obținute de fermieri.