Cum s-a transformat economia Marii Britanii sub domnia de 70 de ani a Reginei Elisabeta a II-a

Economia Marii Britanii din 2022 este cu mult diferită faţă de cea pe care Regina Elisabeta a II-a a cunoscut-o acum 70 de ani.

Untul, baconul şi carnea au fost raţionalizate în 1952, când al Doilea Război Mondial arunca o umbră de austeritate asupra unei economii care era la doar o cincime din dimensiunea actuală. Banii erau număraţi în şilingi, bărbaţii purtau cravate chiar şi în zilele libere, iar clinţii dintr-un pub se puteau bucura de o halbă de bere pentru doar 6 pence, potrivit unei analize Bloomberg.

Astăzi, costumele sofisticate reprezintă o privelişte mai puţin familiară în pub-ul britanic, în timp ce vinul şi ginul au devenit ambele băuturi mult mai populare în detrimentul berii.

Dar unele probleme din acea epocă rămân familiare chiar şi în ziua de azi. Inflaţia a fost de 11,2% când Elisabeta a devenit regina – un nivel pe care economiştii se aşteaptă să-l vadă mai târziu în acest an, scrie ZF.

Marea Britanie în ansamblu este mai bogată şi mai sănătoasă decât în trecut. Generaţia născută în 1952 a avut venituri mai mari decât media concetăţenilor de-a lungul vieţii, potrivit Institutului de Studii Fiscale. La vârsta de 70 de ani, bărbaţii şi femeile se pot aştepta să trăiască cu şapte ani mai mult decât în urmă cu şapte decenii.

Între timp, economia a avut o serie de boom-uri şi crize. Şocurile petroliere, crizele valutare, prăbuşirile financiare, împreună cu ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană şi impactul pandemia au încheiat perioadele de creştere rapidă.

O mare parte din această creştere a fost alimentată de o explozie a serviciilor, care au înflorit pe măsură ce sectorul de producţie a pierdut din avânt. În timp ce reglementarea sectorului bancar a făcut din Marea Britanie un centru financiar global, ponderea locurilor de muncă din fabrici a scăzut la doar 7%, de la aproape 30% în 1952.

Nicăieri transformarea Marii Britanii nu a fost mai evidentă decât pe piaţa imobiliară. Preţul mediu al unei case a crescut de la mai puţin de 2.000 de lire sterline – echivalentul a aproximativ 60.000 de lire sterline în prezent – la un record de 270.000 de lire sterline, potrivit Nationwide Building Society.

#Regina Elisabeta a II-a #pret #economie #inflație #Marea Britanie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.