Dvornikov, „măcelarul sirian” îndepărtat de la conducerea armatei ruse din Ucraina. A venit „neconvenţionalul” Zhidko

Vladimir Putin nu este mulţumit de cum merge treaba pe front, aşa că şi-a pus un om de mare încredere la comanda trupelor.

O fotografie din 2016 îl arată înmânându-i lui Vladimir Putin o fotografie mare înrămată. Este o imagine a unui elicopter de asalt care zboară deasupra unui grup de case din Siria. Este operaţiunea care i-a adus generalului Alexander Dvornikov steaua de aur a Federaţiei Ruse şi fotografia cu Putin imortalizează momentul. Dvornikov, înalt, impunător, nu pare prea confortabil, totuşi este obişnuit să se mişte în camerele puterii cel puţin la fel de mult cât este pe câmpul de luptă.

De la începutul intervenţiei militare ruse, în septembrie 2015, este comandantul grupării forţelor armate şi şase luni mai târziu îşi poate culege roadele muncii sale în Sala Sf. Gheorghe din Kremlin, unde preşedintele a fixat. cel mai înalt până la piept onoare militară.

De ce fusese ales Dvornikov
Numit comandant al forţelor ruse din Ucraina, Dvornikov era chemat să repete isprava. Cunoaştea bine graniţa: misiunea sa anterioară a fost într-un loc cald, Caucaz. În informaţiile Mariei Lavrentyevna Kiriyenko, profesor de istorie la Şcoala Militară Ussuri Suvorov, există o notă cu privire la Alexander Vladimirovich Dvornikov: „A studiat de trei ori mai multe, a fost membru al echipei şcolii de tir, a fost un înotător excelent şi schior şi şi-a apărat mereu prietenii”.

În 2005 a absolvit Academia Militară a Forţelor Armate a Federaţiei Ruse şi a fost numit comandant adjunct al Armatei, apoi şef de Stat Major al Armatei în Districtul Militar Siberian. Din iunie 2008 până în ianuarie 2011 a fost Comandantul Armatei a 5-a Combinată a Districtului Militar din Orientul Îndepărtat, apoi până în aprilie 2012 a ocupat funcţia de Comandant Adjunct al Districtului Militar de Est. În mai 2012 a fost numit Şef de Stat Major – Prim-adjunct al Comandantului Districtului Militar Central. Apoi, în septembrie 2015, punctul de cotitură: i s-a dat comanda grupului de trupe ruseşti din Siria.

Într-un interviu din 2016 a vorbit despre ameninţarea care ar putea veni dintr-o extindere a NATO în Ucraina şi rolul ţărilor prietene: „Avem prezenţa noastră în afara Federaţiei Ruse, căreia îi atribuim un rol foarte important pentru stabilitate. în sud-vest. direcţia strategică – mă refer la bazele militare situate în Armenia, Abhazia şi Osetia de Sud. Bineînţeles, sunt şi ei în permanenţă pregătiţi de luptă, capabili să-şi îndeplinească misiunea în orice moment”.

Zhidko îşi încălzea motoarele
Generalul Ghenadi Zhidko îşi încălzea motoarele înainte de a prelua comanda operaţiunilor ruseşti în Ucraina. I-a luat locul celui poreclit „măcelar sirian”. O predare raportată în prezent de analiştii militari independenţi, potrivit căreia ar putea fi şi consecinţa unei „rotaţii” planificate.

Fost comandant al Districtului Militar de Est şi actual ministru adjunct al Apărării pentru Afaceri Politice, Zhidko este considerat un om de încredere de către preşedintele Vladimir Putin.

De origine uzbecă, 56 de ani, are o experienţă la Damasc ca comandant al contingentului în 2016: nici el, pe scurt, cu siguranţă nu duce lipsă de experienţă în cele mai fierbinţi zone de conflict. De partea lui, însă, are şi un curriculum important ca organizator militar.

Întors la Moscova, a început să se ocupe de activităţile de propagandă şi mobilizare ale armatei, cu scopul de a întări recrutarea celor mai tineri recruţi. Distins cu prestigioasa Steaua de Aur a Eroului Rusiei, pentru şeful Statului Major Valery Gerasimov se remarcă printre „liderii militari cu gândire creativă”, ceea ce a dus la desfăşurarea unor iniţiative „neconvenţionale”.

#Dvornikov înlăturat #armata

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Nivelul datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 42% din PIB, nu este în sine cea mai mare problemă pentru finanțele țării. Adevărata vulnerabilitate este costul tot mai mare al deservirii acesteia, susține Oleg Tofilat, fost director al Căii Ferate din Moldova și actual director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor.

„Faptul că avem datorii de 42% din PIB asta nu e așa de mult. Problema e în deservirea datoriei”, a declarat Tofilat.

Potrivit acestuia, Republica Moldova a ajuns să achite aproximativ 6 miliarde de lei anual doar pentru dobânzi, o sumă pe care o consideră extrem de mare raportată la necesitățile de dezvoltare ale țării.

„6 miliarde anual pe dobânzi, asta e foarte mult”, a subliniat Tofilat.

El a comparat aceste cheltuieli cu banii alocați infrastructurii. Uniunea Transportatorilor și Drumarilor pledează pentru majorarea fondului rutier până la aproximativ 3 miliarde de lei, însă, spune Tofilat, pentru proiectele de infrastructură negocierile pot dura ani, în timp ce dobânzile la datorii trebuie achitate la termen.

Fostul șef al CFM atrage atenția și asupra ritmului accelerat în care au crescut cheltuielile pentru deservirea datoriei. Potrivit lui, dacă în jurul anului 2021 acestea erau de aproximativ 1,5 miliarde de lei, în prezent au ajuns la circa 6 miliarde de lei.

„Noi am crescut de la 1 miliard și jumătate, prin 2021, dacă nu greșesc, la 6 miliarde în 5 ani de zile. Și asta o să fie și mai rău”, a avertizat Tofilat.

O altă vulnerabilitate indicată de acesta este deficitul bugetar, estimat la aproximativ 23 de miliarde de lei. În lipsa altor surse de finanțare, această diferență dintre venituri și cheltuieli se transformă, practic, într-o datorie suplimentară pentru stat.

„Noi avem un deficit de 23 de miliarde. Asta automat înseamnă că datoria noastră crește cu 23 de miliarde”, a afirmat el.

Tofilat avertizează că problema nu se încheie odată cu exercițiul bugetar din 2026. În opinia sa, există riscul ca și în 2027 Republica Moldova să intre cu un deficit de ordinul a 20-25 de miliarde de lei, ceea ce ar însemna noi împrumuturi.

„La anul viitor, exercițiul bugetar 2027, probabil că similar ne așteaptă. Aceleași 20-25 de miliarde de deficit. Și iarăși intrăm în datorii”, a declarat Tofilat.

Acesta mai atrage atenția asupra structurii împrumuturilor interne, în special asupra celor contractate pe termen scurt de la băncile comerciale din Republica Moldova. În opinia sa, refinanțarea frecventă expune statul unor riscuri suplimentare și îl face dependent de condițiile pieței.

„Nu doar că este cu dobândă mare, dar este și pe termen scurt, de la băncile noastre. Trebuie să iei pe jumătate de an și fiecare jumătate de an trebuie să te recreditezi. Și asta e un risc”, a explicat Oleg Tofilat.

În opinia fostului director al CFM, starea finanțelor publice nu trebuie evaluată doar prin raportul dintre datoria publică și PIB. La fel de importante sunt costul acestei datorii, perioada pentru care sunt contractate împrumuturile și frecvența cu care statul este obligat să le refinanțeze, mai ales în condițiile unui deficit bugetar de ordinul zecilor de miliarde de lei.