Fericirea de a trăi în țara lui Putin: O toaletă stradală a fost distrusă pentru a fi folosită ca lemn de foc

În timp ce Vladimir Putin spune că „toată lumea invidiază” Rusia, locuitorii unei regiuni centrale a țării demontează toaletele stradale pentru lemne de foc, potrivit canalului de Telegram Ucraina365.

Într-o așezare din regiunea Celeabinsk, a avut loc distrugerea unei toalete stradale de lângă un post de asistență medicală. Povestea a fost difuzată la televiziunea rusă.

Potrivit jurnaliştilor, un locuitor a distrus şi folosit o toaletă pentru lemne de foc, pentru care autorităţile au cheltuit 10.000 de ruble (aproximativ 130 de dolari). Este semnificativ faptul că toaleta stradală a fost destinată unui dispensar – nu există toaletă în instituția medicală în sine.

Acum, autoritățile „nu riscă” nici măcar să construiască o toaletă nouă care să o înlocuiască pe cea distrusă.
„Lemnele de foc de la dulapi le-au oferit unei familii două zile de căldură, iar apoi a venit polițistul districtual”, se spune în reportaj.

Este de remarcat faptul că autorităților ruse le place să poziționeze Federația Rusă ca o „superputere de materii prime”. Rusia exportă o cantitate imensă de gaze și petrol, dar multe zone din țară nu au rețele de gaz și acolo oamenii se încălzească cu lemne de foc, pe care nu și le poate permite.

Recenta declarație a dictatorului Vladimir Putin că „toată lumea îi invidiază pe ruși” arată foarte cinic.

„Suntem încă invidiați, altfel nu s-ar da la noi. Asta e toată ideea. Lăsați să ne atace și ne vom întări din interior și din exterior “, a spus șeful Federației Ruse la sărbătoarea aviației civile ruse.

Jurnalistul rus Alexander Nevzorov a comentat știrile despre furtul toaletei pe blogul său de pe Telegram . “O poezie de o frumusețe de neimaginat! În ea, Putinismul strălucește cu toate fațetele sale, măreția Rusiei strălucește “, a declarat Nevzorov.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#wc #saracie #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.