Germania vrea aurul înapoi! Teama că Trump ar putea confisca rezerva de aur face valuri la Berlin

28 Mai 2025, 15:57
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
28 Mai 2025, 15:57 // Actual //  Ursu Victor

În Germania cresc apelurile pentru repatrierea rezervelor de aur depozitate în Statele Unite, pe fondul tensiunilor tot mai mari din relațiile transatlantice și al războaielor comerciale lansate de fostul președinte american Donald Trump. Potrivit publicației Bild, Asociația Europeană a Contribuabililor, alături de mai mulți membri ai Uniunii Creștin-Democrate (CDU), solicită „imediat” returnarea aurului în țară.

Motivul acestei cereri urgente este dublu: incertitudinile privind independența Federal Reserve (Banca Centrală a SUA) și temerile că aurul german, aflat în custodia americanilor, ar putea fi blocat sau chiar confiscat în eventualitatea unui nou conflict economic.
„În ultimele săptămâni, am putut citi cu toții că Donald Trump a pus sub semnul întrebării independența Federal Reserve, pentru că instituția nu i-a făcut pe plac și nu a redus rata dobânzii de bază”, a declarat Michael Jäger, președintele Asociației Europene a Contribuabililor, pentru Bild. „Este un precedent periculos, deoarece această retorică poate afecta soarta aurului german aflat sub jurisdicția SUA. Mai devreme sau mai târziu, aurul nostru ar putea deveni o țintă pentru administrația Trump. Peste un an sau doi, ar putea pur și simplu să dispară. Trebuie să-l repatriem acum, înainte să fie prea târziu”, a avertizat Jäger.

Acesta a trimis deja scrisori deschise președintelui Bundesbank, Joachim Nagel, și ministrului de Finanțe, Lars Klingbeil, cerând măsuri urgente pentru repatrierea aurului.

Tema repatrierii rezervelor de aur a fost deja discutată în aprilie în cercurile guvernamentale de la Berlin, în contextul în care tot mai multe voci pun sub semnul întrebării fiabilitatea SUA ca partener economic și politic.

Germania deține în prezent a doua cea mai mare rezervă de aur din lume, după SUA – 3.375 de tone. Dintre acestea, peste 1.250 de tone (aproximativ 37%) sunt depozitate în prezent la Federal Reserve Bank din New York.

Timp de ani de zile, păstrarea aurului în SUA a fost considerată o strategie justificată, pentru a asigura acces rapid la lichidități în dolari în caz de criză financiară globală. Totuși, în aprilie, administrația de la Washington a început să introducă noi bariere tarifare, subminând astfel aceste calcule și deschizând discuția despre necesitatea aducerii aurului acasă.

Donald Trump a șocat piețele la începutul lunii aprilie, anunțând introducerea unor taxe vamale noi pentru bunurile importate – 20% pentru UE. Indicii financiari au căzut brusc, dar au revenit parțial pe 9 aprilie, după ce SUA a acordat un termen de 90 de zile (până în iulie) pentru negocieri. În mai, Trump a declarat că negocierile cu majoritatea partenerilor sunt blocate, iar cu UE „nu duc nicăieri”. El a amenințat cu impunerea unor tarife de 50% pe bunurile europene de la 1 iunie, dar câteva zile mai târziu a revenit asupra deciziei, după o discuție telefonică cu Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene. Tarifele au fost amânate până la 9 iulie.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

07 Sept. 2026, 22:10
 // Categoria: Bănci şi Finanţe // Autor:  Ursu Victor
07 Sept. 2026, 22:10 // Bănci şi Finanţe //  Ursu Victor

Nivelul datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 42% din PIB, nu este în sine cea mai mare problemă pentru finanțele țării. Adevărata vulnerabilitate este costul tot mai mare al deservirii acesteia, susține Oleg Tofilat, fost director al Căii Ferate din Moldova și actual director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor.

„Faptul că avem datorii de 42% din PIB asta nu e așa de mult. Problema e în deservirea datoriei”, a declarat Tofilat.

Potrivit acestuia, Republica Moldova a ajuns să achite aproximativ 6 miliarde de lei anual doar pentru dobânzi, o sumă pe care o consideră extrem de mare raportată la necesitățile de dezvoltare ale țării.

„6 miliarde anual pe dobânzi, asta e foarte mult”, a subliniat Tofilat.

El a comparat aceste cheltuieli cu banii alocați infrastructurii. Uniunea Transportatorilor și Drumarilor pledează pentru majorarea fondului rutier până la aproximativ 3 miliarde de lei, însă, spune Tofilat, pentru proiectele de infrastructură negocierile pot dura ani, în timp ce dobânzile la datorii trebuie achitate la termen.

Fostul șef al CFM atrage atenția și asupra ritmului accelerat în care au crescut cheltuielile pentru deservirea datoriei. Potrivit lui, dacă în jurul anului 2021 acestea erau de aproximativ 1,5 miliarde de lei, în prezent au ajuns la circa 6 miliarde de lei.

„Noi am crescut de la 1 miliard și jumătate, prin 2021, dacă nu greșesc, la 6 miliarde în 5 ani de zile. Și asta o să fie și mai rău”, a avertizat Tofilat.

O altă vulnerabilitate indicată de acesta este deficitul bugetar, estimat la aproximativ 23 de miliarde de lei. În lipsa altor surse de finanțare, această diferență dintre venituri și cheltuieli se transformă, practic, într-o datorie suplimentară pentru stat.

„Noi avem un deficit de 23 de miliarde. Asta automat înseamnă că datoria noastră crește cu 23 de miliarde”, a afirmat el.

Tofilat avertizează că problema nu se încheie odată cu exercițiul bugetar din 2026. În opinia sa, există riscul ca și în 2027 Republica Moldova să intre cu un deficit de ordinul a 20-25 de miliarde de lei, ceea ce ar însemna noi împrumuturi.

„La anul viitor, exercițiul bugetar 2027, probabil că similar ne așteaptă. Aceleași 20-25 de miliarde de deficit. Și iarăși intrăm în datorii”, a declarat Tofilat.

Acesta mai atrage atenția asupra structurii împrumuturilor interne, în special asupra celor contractate pe termen scurt de la băncile comerciale din Republica Moldova. În opinia sa, refinanțarea frecventă expune statul unor riscuri suplimentare și îl face dependent de condițiile pieței.

„Nu doar că este cu dobândă mare, dar este și pe termen scurt, de la băncile noastre. Trebuie să iei pe jumătate de an și fiecare jumătate de an trebuie să te recreditezi. Și asta e un risc”, a explicat Oleg Tofilat.

În opinia fostului director al CFM, starea finanțelor publice nu trebuie evaluată doar prin raportul dintre datoria publică și PIB. La fel de importante sunt costul acestei datorii, perioada pentru care sunt contractate împrumuturile și frecvența cu care statul este obligat să le refinanțeze, mai ales în condițiile unui deficit bugetar de ordinul zecilor de miliarde de lei.