În caz de război cu Rusia americanii şi aliaţii lor vor aduce mai multe gaze în Europa. Cine va avea acces la ele?

Bulgaria deţine o participaţie semnificativă la un terminal de gaze naturale lichefiate (GNL) din Grecia. Ungaria importă din Croaţia combustibil adus cu vaporul, în timp ce Polonia are propriul terminal de GNL. Şi Muntenegru are planuri în acest sens.

În contextul problemei ucrainene, s-a pus problema de unde vor putea cumpăra statele europene gaze dacă Rusia închide robinetul. O soluţie ar fi livrările mai mari de GNL dinspre SUA, Qatar şi alte state producătoare. Croaţia, Grecia, Ungaria, Bulgaria şi Polonia au acces la terminale de GNL. De asemenea, o soluţie ar fi ca Azerbaidjanul să trimită mai multe gaze în Europa prin noul său gazoduct TAP.

Acest combustibil este importat deja de Bulgaria, însă România şi Ungaria nu au acces la el deoarece din partea bulgară este întârziată realizarea unei conexiuni strategice cu Grecia. Aceasta cu toate că Bulgaria a dat dovadă de exces de zel când a construit un gazoduct pentru Gazprom.
Tensiunile în creştere de la graniţa dintre Rusia şi Ucraina generează temeri că criza aprovizionării cu gaze din Europa ar putea deveni cu mult mai serioasă. Rusia este cel mai mare furnizor de gaze al Europei, iar livrările de gaze ruseşti au fost cu un sfert mai scăzute decât de obicei în ultimul an, însă liderii europeni se tem acum că o invadare a Ucrainei de către Rusia ar putea anunţa o catastrofă energetică în eventualitatea suspendării exporturilor de gaze, scrie The Guardian, citat de Ziarul Financiar.

Oficialii SUA au anunţat că administraţia Biden se pregăteşte să finalizeze un acord cu ţări importante producătoare de gaze naturale lichefiate pentru livrarea de gaze către Europa, pentru ca aceasta să „poată trece de iarnă şi primăvară“. Însă planul nu este lipsit de dificultăţi.

Discuţiile se vor concentra probabil asupra Qatarului, unul dintre cei mai mari producători de gaze din lume şi al doilea cel mai mare exportator de GNL după Australia. Libia ar putea ajuta de asemenea având în vedere producţia sa solidă de gaze şi apropierea faţă de continent.

Chiar Statele Unite ar putea juca un rol direct în întărirea aprovizionării Europei cu gaze. Un număr record de încărcături cu GNL au plecat din America având drept destinaţie porturile europene în ultima lună, iar americanii sunt extrem de motivaţi să încurajeze Europa să renunţe la dependenţa de Rusia.

Uniunea Europeană intenţionează la rândul său să solicite Azerbaidjanului posibile livrări de urgenţă de gaze în goana de a pune la punct planuri de urgenţă în cazul în care o invazie de către Rusia a Ucrainei i-ar perturba alimentarea cu energie, relatează Financial Times.

Kadri Simson, comisarul european pe energie, va merge în Baku luna viitoare pentru a purta discuţii cu oficialii azeri.
Discuţiile avute în vedere cu un aliat al Moscovei sunt semn al profunzimii temerilor în UE cu privie la riscul unei intensificări a creşterii preţurilor energiei ca rezultat al unui război între Rusia şi Ucraina.
Simson a anunţat că va merge în Washington pe 7 februarie pentru a purta noi discuţii privitoare la livrările de energie.

O analiză a think-tank-ului Bruegel arată că, în condiţii de temperature normale, o creştere a importurilor de GNL ar putea preîntâmpina penurii severe de gaze în Europa în această iarnă, dar că acestea nu vor putea înlocui fiecare moleculeă pierdută dacă Rusia îşi suspendă exporturile.
În plus, nu toate ţările vor putea ajunge cu uşurinţă la GNL.

România nu poate importa gaze azere pentru că este amânată realizarea unui interconector între Bulgaria şi Grecia care ar permite ţării noastre, dar şi altor ţări din regiune să se alimenteze cu combustibilul venit din Marea Caspică prin intermediul TAP. Bulgarii dau vina pentru amânări pe compania greacă Avax care construieşte interconectorul.

În regiune, Polonia are un terminal GNL în Swinoujscie, Ungaria va primi GNL de la Shell prin intermediul viitorului terminal Krk din Croaţia, Bulgaria a finalizat un acord de preluare a 20% din compania greacă Gastrade, care dezvoltă o facilitate plutitoare GNL în Alexandroupolis, iar în Muntenegru compania de stat EPCG a încheiat un parteneriat cu dezvoltatorul LNG Alliance din Singapore pentru realizarea unui terminal de import de GNL în portul Bar.

#gaz #import #criză

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Titlurile presei care susțin că Trump a cedat în fața presiunilor interne și externe sunt, în general, încă premature. Verdictul nu a fost încă dat, întrucât foarte multe vor depinde de rezultatul negocierilor purtate de Trump cu partenerii comerciali ai Americii în următoarele 90 de zile și mai departe, precum și de evoluția relațiilor dintre SUA și China, notează evz.ro.

Un factor-cheie care îl motivează pe președintele Donald Trump este nevoia de a emana putere și dorința de a o folosi. Inițiativa sa globală, amplă, privind tarifele, marchează o reconfigurare istorică a relațiilor comerciale ale SUA la nivel mondial. Cu toate acestea, este în esență un joc de putere geopolitică care îi vizează pe mulți, dar în special China, care de ani de zile își desfășoară propriul joc de putere. Unii ar spune chiar război neregulat – împotriva SUA, a Occidentului în general și a altora.

În timp ce China este stăpâna lanțurilor globale de producție și de aprovizionare, SUA sunt încă lider în domeniul financiar. Trăim în continuare într-o lume dominată și denominată în dolari, cel puțin pentru moment. Predominanța pe frontul tehnologic, în special IA și domeniile conexe, este încă disponibilă.

Țările terțe care nu sunt pe deplin aliate sau legate de SUA sau China, și care constituie majoritatea națiunilor din întreaga lume, se luptă din ce în ce mai mult în acest mediu concurențial.

Națiunile mai mici și mai vulnerabile vor fi adesea forțate să facă alegeri dificile între marile puteri. Statele mai mari, inclusiv puterile regionale sau de mijloc, vor avea mai multe pârghii pentru a pune marile puteri una împotriva celeilalte și pentru a obține mai multe concesii în interesul propriu.

Pe măsură ce intrăm în al doilea trimestru al secolului XXI, atenția globală principală se concentrează în principal asupra ciocnirii SUA – China. Cu toate acestea, în cadrul ecuației de putere internațională a intereselor concurente și variate, este important să nu subestimăm impactul puterilor de mijloc, care pot modela evenimentele mult peste așteptări în următorii ani și decenii.

Casa Albă a declarat că a fost contactată de mai mult de 50 de țări pentru a discuta despre reducerea tarifelor. Principala țintă a lui Trump, China, a promis să „lupte până la capăt”, după ce președintele american a amenințat cu o nouă taxă de 50%. În cazul în care China nu își retrage taxele de retorsiune asupra a 34% din importurile americane, care urmează să intre în vigoare la 10 aprilie.

Deși Uniunea Europeană se confruntă cu o cotă forfetară de 20 % la exporturile către SUA, multe vor depinde de schimburile comerciale individuale ale fiecărui stat membru cu SUA.

Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a declarat că UE ar putea elimina tarifele la produsele industriale americane, dacă Trump ar elimina în schimb taxele echivalente.

În ciuda titlurilor, amenințarea cea mai presantă cu care se confruntă UE este de fapt dumpingul de produse chinezești în Europa, destinate inițial piețelor americane.

Țările asiatice se confruntă cu cele mai mari tarife, având în vedere proporția mai mare a exporturilor lor din SUA. Cu toate acestea, pragmatismul în soluționarea diferendelor ar putea prevala mai curând în cazul celor care se află sub umbrela de securitate a SUA, inclusiv Japonia, Coreea de Sud și Taiwan. Trump va folosi cu siguranță cartea apărării la masa negocierilor.

În contextul în care Coreea de Sud se află într-o criză constituțională profundă și urmează să organizeze alegeri anticipate, prim-ministrul Japoniei încearcă să obțină un angajament urgent cu Casa Albă și o posibilă vizită personală.

Indonezia, cea mai mare economie din Asia de Sud-Est, a fost lovită de un tarif de 32 %. A refuzat să riposteze și a optat pentru negocieri directe cu SUA.

Vietnamul, un important partener strategic al SUA, a fost una dintre cele mai afectate țări din Asia, cu un tarif de 46 %. Cu toate acestea, diplomația rapidă a președintelui Lam pentru a dezamorsa tensiunile. Au fost demarate discuții pentru eliminarea taxelor și pentru o întâlnire cu Trump.

Deși negocierile comerciale vor urma în mod inevitabil, o întrebare mai amplă rămâne: Cât timp pot rezista piețele și investitorii la incertitudinea și volatilitatea actuale.