În ciuda prognozelor, fluxurile de remitențe rămân puternice în timpul crizei COVID-19. Cum stau lucrurile în Moldova

14 Mai 2021, 11:33
 // Categoria: Bănci şi Finanţe // Autor:  MD Bani
14 Mai 2021, 11:33 // Bănci şi Finanţe //  MD Bani

Pe parcursul anului 2021, remitențe în valoare de 540 miliarde de dolari au ajuns în țările cu venituri mici și medii. Această valoare este în scădere cu 8 miliarde de dolari față de cea înregistrată în 2019, arată un raport al Băncii Mondiale.

În ciuda pandemiei COVID-19, remitențele au rămas stabile în 2020, scăderea înregistrată fiind mai mică decât s-a prevăzut anterior. Remitențele înregistrate oficial, ajunse în țările cu venituri mici și medii au ajuns la 540 miliarde dolari în 2020, în scădere cu doar 1,6% față de totalul remitențelor din 2019, conform celui mai recent raport al Băncii Mondiale privind migrația și dezvoltarea.

Scăderea remitențelor înregistrate în 2020 a fost mai puțin semnificativă decât în ​​timpul crizei financiare globale din 2009 (4,8%). De asemenea, s-a dovedit a fi mult mai puțin semnificativă decât declinul investițiilor străine directe (ISD) în țările cu venituri mici și medii: în 2020, aceste investiții (cu excepția investițiilor în economia chineză) au scăzut cu peste 30 la sută. Ca urmare, remitențele către țările cu venituri mici și medii au depășit ISD combinat (259 miliarde dolari) și asistența externă pentru dezvoltare (179 miliarde dolari) în 2020.

Oficializarea transferurilor, element cheie

Factorii-cheie ai fluxurilor stabile de remitențe includ stimulente fiscale care au îmbunătățit economiile mai mult decât era de așteptat în țările beneficiare de migranți, trecerea de la numerar la transferuri digitale și canale informale la canale formale de transmitere a banilor, precum și modificări ciclice. Volumul real al remitențelor, incluzând atât remitențele formale, cât și cele neformale, este considerat a fi mai mare decât cifrele raportate oficial, deși nu este clar în ce măsură pandemia COVID-19 a afectat remitențele neoficiale.

„Pandemia COVID-19 continuă să facă ravagii în familiile din întreaga lume și, în acest mediu, remitențele rămân o sursă vitală de venit pentru cei săraci și vulnerabili”, a spus Michal Rutkowski, directorul Băncii Mondiale pentru Practica Globală pentru Protecția Socială și Ocuparea Forței de Muncă.

„La proiectarea măsurilor de sprijin economic și la dezvoltarea unor rețele naționale de siguranță socială, trebuie să se ia în considerare în continuare nevoile și interesele tuturor comunităților, inclusiv ale migranților.”

Creșteri ale fluxurilor de remitențe au fost înregistrate în America Latină și Caraibe (în creștere cu 6,5%), Asia de Sud (în creștere cu 5,2%) și în Orientul Mijlociu și Africa de Nord (în creștere cu 2,3%). În același timp, fluxurile de remitențe către Asia de Est și Pacific au scăzut cu 7,9 la sută, în Europa și Asia Centrală cu 9,7 la sută și în Africa subsahariană cu 12,5 la sută. Scăderea fluxurilor de remitențe către Africa subsahariană a fost aproape în întregime atribuită unei scăderi de 28% a remitențelor către Nigeria. Remitențele către Africa subsahariană, cu excepția Nigeriei, au arătat rezistență și au crescut cu 2,3 ​​la sută.

Performanța relativ puternică a remitențelor în timpul crizei COVID-19 demonstrează, de asemenea, importanța colectării la timp a datelor. Având în vedere importanța crescândă a remitențelor ca sursă de finanțare externă pentru țările cu venituri mici și medii, este necesar să se îmbunătățească colectarea datelor privind remitențele, inclusiv colectarea mai frecventă a datelor și raportarea în timp util a remitențelor, precum și o mai bună detaliere a datelor privind direcțiile și canalele de transfer de bani.

„Fluxurile de remitențe au arătat o rezistență remarcabilă la șocuri. Remitențele ajută la satisfacerea nevoilor crescute ale familiilor pentru un venit din mijloacele de trai ”, a declarat Dilip Ratha, autor principal al Raportului privind migrația și remitențele și șef al Parteneriatului global pentru transferul de cunoștințe pentru migrație și dezvoltare (KNOMAD).

„Nu le mai putem trata ca fiind nesemnificative. Banca Mondială a monitorizat migrația și fluxurile de remitențe timp de aproape douăzeci de ani. Dezvoltăm parteneriate cu guverne și parteneri pentru a furniza date actualizate și pentru a contribui la îmbunătățirea eficienței remitențelor. ”

Banca Mondială asistă țările membre în monitorizarea fluxului de remitențe prin diferite canale, costul și ușurința transferului de fonduri și reglementările privind integritatea financiară care afectează fluxurile de remitențe. În colaborare cu statele membre ale G20 și comunitatea globală, Banca încearcă să reducă costul remitențelor și să extindă acoperirea celor săraci.

Tendințe regionale în remitențe

Remitențele către Europa și Asia Centrală au scăzut cu aproximativ 9,7% în 2020 la 56 miliarde dolari, deoarece pandemia globală și prețurile scăzute ale petrolului au afectat grav lucrătorii migranți din regiune.

Criza economică din 2020 nu a fost fără precedent: pe fondul crizelor anterioare din 2009 și 2015, volumul remitențelor în regiune a scăzut cu 11 și, respectiv, 15%.

În 2020, volumul remitențelor a scăzut în aproape toate țările din regiune.

Deprecierea rublei rusești a dus la o scădere semnificativă a volumului de remitențe în această regiune în termeni de dolari SUA.

Se așteaptă ca remitențele să scadă cu încă 3,2% în 2021, deoarece se așteaptă ca recuperarea regiunii după criză să fie lentă.

Costul remitențelor: Costul mediu al transferului de 200 USD în această regiune în al patrulea trimestru al anului 2020 a scăzut ușor la 6,4%.

La nivel global, transferurile din Rusia rămân cele mai puțin costisitoare: costul unei remitențe din această țară a scăzut de la 2,1% la 1%.

În cadrul regiunii, rămân diferențe semnificative în ceea ce privește costul transferurilor în direcții diferite: cele mai scumpe au fost transferurile din Turcia în Bulgaria, iar cele mai puțin costisitoare – din Rusia în Georgia.

Unde se situează Moldova

Moldova ocupă locul 4 între țările din Europa și Asia Centrală în ceea ce privește ponderea remitențelor către țări din străinătate în PIB, cu un indicator de 16,3%

De asemenea, a intrat în TOP-10 țări din Europa și Asia Centrală în ceea ce privește volumul de remitențe primite în țară din străinătate la sfârșitul anului 2020. Acestea sunt datele prezentate de Banca Mondială în noul său raport privind migrația și dezvoltarea (Migration and Development Brief). Conform documentului publicat, printre țările din Europa și Asia Centrală, cea mai mare pondere în PIB a remitențelor către țări din străinătate este în Kârgâzstan, Tadjikistan și Kosovo, reprezentând 29,4%, 27,3% și respectiv 18,4%. Moldova ocupă locul 4 cu 16,3%.

Cu referire la volumul de remitențe către țări din străinătate, între statele Europei și Asia Centrală la sfârșitul anului 2020, liderii sunt: Ucraina – 15,1 miliarde USD, Rusia – 9,8 miliarde USD, Uzbekistan – 7 miliarde USD, Serbia – 3,9 miliarde USD, Kârgâzstan – 2,2 miliarde USD, Tadjikistan – 2,2 miliarde USD, Georgia – 2,1 miliarde USD, Moldova – 1,9 miliarde USD, Bosnia și Herțegovina – 1,8 USD miliarde de dolari, Albania – 1,5 miliarde de dolari.

07 Nov. 2026, 14:21
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
07 Nov. 2026, 14:21 // Actual //  Ursu Victor

Turcia pune presiune pe Rusia pentru reducerea prețului gazelor naturale și avertizează că ar putea diminua în continuare importurile rusești în favoarea gazului natural lichefiat (GNL) din Statele Unite. Ministrul turc al Energiei și Resurselor Naturale, Alparslan Bayraktar, a declarat că gazul rusesc a devenit „extrem de scump”, iar Ankara nu mai este dispusă să plătească prețuri necompetitive.

„Motivul pentru care cumpărăm mai puțin gaz din Rusia și mai mult din Statele Unite este foarte simplu: nu este vorba despre politică, ci despre preț. Gazul rusesc este extrem de scump”, a declarat Bayraktar în cadrul unei întâlniri cu jurnaliștii la Istanbul, potrivit Türkiye Today.

Oficialul a explicat că prețurile ridicate obligă Turcia să caute furnizori alternativi și să își diversifice sursele de aprovizionare. Mesajul transmis Moscovei este că, dacă gazul rusesc nu devine mai competitiv, Ankara va continua să îl înlocuiască treptat cu importuri mai ieftine.

Declarațiile reprezintă și un posibil instrument de negociere în relația cu Gazprom. Potrivit analistului energetic Isaac Levi, citat de Kyiv Independent, Ankara ar putea încerca să obțină reduceri de preț, amenințând Rusia cu pierderea unei cote și mai mari din piața turcă.

Schimbarea este deja vizibilă în structura importurilor. În 2006, Rusia asigura aproape 64% din gazele naturale importate de Turcia. Până în 2025, această pondere coborâse la aproximativ 37%, pe fondul creșterii livrărilor din Azerbaidjan și al importurilor de GNL.

În 2025, Turcia a importat aproximativ 21,16 miliarde de metri cubi de gaze rusești prin conducte, în timp ce livrările de GNL din Statele Unite au ajuns la 9,19 miliarde de metri cubi. SUA au devenit astfel principalul furnizor de gaze lichefiate al Turciei.

Ankara și-a extins masiv și infrastructura de import. Capacitatea zilnică de regazificare a GNL a crescut de la 32 de milioane de metri cubi în 2016 la aproximativ 161 de milioane de metri cubi în prezent, ceea ce permite recepționarea unor volume considerabil mai mari de gaze transportate pe mare.

Un element important în negocierile cu Moscova îl reprezintă contractele de furnizare. La sfârșitul anului 2025, compania turcă de stat BOTAȘ a prelungit cu numai un an două contracte importante cu Gazprom, care însumează aproximativ 22 de miliarde de metri cubi anual. Acestea urmează să expire la sfârșitul anului 2026, ceea ce sporește importanța discuțiilor privind prețurile și condițiile viitoarelor livrări.

Cu toate acestea, ministrul turc a exclus o ruptură completă de Rusia, subliniind că țara sa va avea în continuare nevoie de gazele rusești. Ankara intenționează însă să cumpere din sursele care oferă cele mai avantajoase condiții comerciale.

Turcia mizează inclusiv pe dezvoltarea propriilor zăcăminte din Marea Neagră. Producția de gaze din perimetrul Sakarya ar urma să ajungă la 7,5 miliarde de metri cubi anual până în 2027, diminuând dependența de importuri.

Presiunile Ankarei vin într-un moment sensibil pentru Gazprom, în condițiile în care Uniunea Europeană pregătește eliminarea completă a importurilor de gaze rusești până în 2027. În acest context, menținerea pieței turce devine tot mai importantă pentru exporturile energetice ale Moscovei.