Integritatea putredă a lui Herman von Hebel, care a scandalizat justiția moldovenească. Prejudicii de 760 mii de euro

Olandezul Herman von Hebel, actualul președinte al Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova, se află în centrul unui scandal legat de activitatea sa anterioră în cadrul Curții Internaționale Penale de la Haga. În perioada 8 martie 2013 – 16 aprilie 2018, von Hebel a activat ca grefier la această instanță internațională, dar acum este acuzat de ilegalități grave și administrare defectuoasă.

Potrivit informațiilor apărute în presa olandeză, activitatea administrativă a lui von Hebel la Curtea Penală Internațională a fost marcată de controverse și critici aspre din partea judecătorilor și presei. Mai multe decizii luate în cadrul unei reforme inițiate de von Hebel au fost calificate drept ilegale, generând prejudicii financiare semnificative instanței, scrie anticorupție.md.

Reforma, cunoscută sub numele de ReVision, a fost inițiată de von Hebel în timpul mandatului său ca grefier și a fost criticată pentru gestionarea sa defectuoasă și impactul negativ asupra activității Curții. Judecătorii au acuzat că reforma a dus la cheltuieli nejustificate și la o administrare defectuoasă a resurselor.

Un raport de audit intern desfășurat în 2016 a relevat că von Hebel a aplicat o strategie nereușită de selectare a experților pentru proiectul ReVision, încălcând regulamentele interne ale Curții și standardele de integritate și competență.

Tribunalul Administrativ de pe lângă Organizația Internațională a Muncii a anulat mai multe decizii ilegale luate de von Hebel, obligând Curtea Penală Internațională să plătească despăgubiri în valoare de peste 660.000 de euro și cheltuieli administrative de reprezentare în procese.

Aceste dezvăluiri aruncă o umbră asupra carierei lui von Hebel și pun sub semnul întrebării integritatea și competența sa în funcțiile actuale și viitoare. Reprezentanții Curții Internaționale Penale au refuzat să comenteze momentan despre aceste acuzații, iar Herman von Hebel nu a emis încă nicio declarație oficială privind situația sa.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Herman von Hebel #cimisie #judecator

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.