Moldoveanul milionar de la iTaxi a preluat conducerea celui mai mare retailer online de home&deco

Călin Fusu, co-fondator şi membru al consiliului de administraţie al retailerului de mobilă şi decoraţiuni Vivre Deco, preia din 1 octombrie conducerea companiei în locul Monicăi Cadogan, care şi-a anunţat demisia pe 26 august.

„Vivre este o companie solidă, un brand puternic şi valoros, care a câştigat în nouă ani atât încrederea clienţilor, cât şi pe cea a investitorilor. Vom continua să oferim europenilor inspiraţie şi echilibru pentru acasă, prin intermediul tehnologiei, produselor unice şi serviciilor adăugate. Obiectivul principal rămâne acelaşi, să devenim cel mai important marketplace de home & deco din regiune. Îmi propun să investim în continuare în tehnologie, să venim cu soluţii de înaltă calitate şi, astfel, să răspundem noilor nevoi şi noului stil de viaţă, care s-a schimbat odată cu pandemia. Am urmărit întotdeauna ca orice investiţie să devină lider de piaţă şi, cu acest gând, preiau noul mandat de Director General al Vivre”, a declarat pentru Ziarul Financiar Călin Fusu, CEO desemnat al Vivre Deco SA.

Compania Vivre Deco, unul dintre cei mai mari retaileri online de home&deco din Europa Centrală și de Est.

Vivre Deco este controlată de Advisory Delta SRL, firma lansată de CEO-ul companiei, Monica Cadogan – 45%, Neogen, controlat de Călin Fusu- 50% și Vajda Andras Peter Nagy, product manager – 5%

Cum a ajuns Călin Fusu milionar?

Calin Fusu, 47 de ani, a devenit unul dintre cei mai tineri milionari în euro, bani obținuți din internet (Neogen), o afacere în care „vechii capitaliști” români nu au investit pentru ca nu o înțeleg și nu are active palpabilă.

Fusu, născut la Chișinău, care la 16 ani era cel mai tânăr student al Academiei de Studii Economice din București, a vândut o participație minoritară din Neogen, compania pe care a creat-o în 2000, în Târgu Mureș, sub numele Rogenerator împreună cu trei tineri, respectiv Andras Nagy, Lazlo Robert și Zoltan Bodo.

În prezent, Călin Fusu este și acționarul Itaxi din Chișinău prin intermediul Citylink, care în anul 2020 a achiziționat compania de taxi Itaxi.

#CălinFusu #retailer #afacere

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.