Republica Moldova continuă să exporte aproape exclusiv ulei de floarea-soarelui brut și să importe produse cu valoare adăugată mai mare, pentru care achită un preț cu peste 20% mai ridicat, potrivit analizei economistului Iurie Rija, care vizează comerțul exterior cu ulei de floarea-soarelui în luna iunie 2026.
Potrivit analizei, în iunie, Republica Moldova a exportat 17.925 de tone de ulei de floarea-soarelui în valoare de 418,3 milioane de lei, ceea ce reprezintă peste 93% din volumul total al comerțului exterior cu acest produs. În același timp, importurile au însumat doar 1.292 de tone, însă la o valoare de 36,7 milioane de lei. Prețul mediu al uleiului importat a fost cu 21,7% mai mare decât cel al uleiului exportat, deoarece Moldova vinde materie primă și cumpără ulei rafinat și ambalat.
Analiza arată că România domină aproape complet piața de desfacere pentru uleiul moldovenesc. Aproximativ 97,4% din exporturile de ulei au ajuns pe piața românească, în timp ce Bulgaria a absorbit doar 3,4% din categoria uleiului alimentar brut.
Pe partea de import, situația este inversă. Ucraina este principalul furnizor, cu peste 82% din volumul total al uleiului importat, fiind urmată de Rusia și România. Deși livrările din Rusia sunt mult mai mici, acestea au, în general, un preț mai ridicat decât cele din Ucraina.
Un alt aspect evidențiat de economist este concentrarea extremă a exporturilor. Aproape întregul export de ulei brut alimentar este realizat de Danube Oil Company SRL, companie care controlează peste 94% din această categorie.
În schimb, piața importurilor este mult mai fragmentată. În luna iunie au fost identificate 19 companii importatoare, iar cel mai mare importator a fost Sheriff SRL (controlat de oligarhul din Transnistria, Victor Gușan n.a), Floarea Soarelui (controlată de milionarul Vaja Jhashi n.a) urmat de Vintage Distribution, Moldretail Group și Kaufland.
În concluzie, Iurie Rija susține că Republica Moldova rămâne dependentă de un model economic în care exportă materie primă către un singur cumpărător dominant și importă produse procesate, cu valoare adăugată mai mare. Această structură reduce valoarea creată în economia locală și menține dependența atât de un număr restrâns de cumpărători externi, cât și de furnizorii de produse finite.
