Povestea Mariei Montessor, profesoara genială care și-a abandonat fiul. Sistemul ei e folosit de milioane

Controversele continuă în jurul Mariei Montessori. Unii sunt încântați de sistemul său educațional, în timp ce alții nu pot înțelege cum ar putea avea încredere în învățăturile unei femei care și-a abandonat propriul copil.

Soarta acestei femei extraordinare este foarte interesantă. Maria Montessori a dus o luptă constantă cu convențiile și stereotipurile acelei perioade.

A reușit să devină medic în ciuda tuturor tachinărilor.

Maria era pasionată de științele exacte și visa de mică să devină medic sau inginer. Dar tatăl său nu era de acord ca ea să studieze, deoarece femeile nu au nevoie de studii. Faptul că o femeie dorea să devină medic părea complet de neconceput pentru societatea italiană de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Maria a reușit să susțină toate examenele și a fost admisă la facultatea de medicină. Când Montessori studia la facultatea de medicină studenții considerau prezența ei în apropierea lor indecentă. Din simplul motiv că era femeie. Pentru a-și atinge scopul a fost nevoită să depășească foarte multe obstacole.

Succesul ei academic nu a putut fi trecut cu vederea. După absolvire a devenit expert în medicina pediatrică și una dintre primele femei din istoria Italiei care au primit titlul de doctor în științe.

A decis să salveze copiii care erau considerați lipsiți de speranță.

Lucrând cu diferiți copii și vizitând mai multe orfelinate, Maria a observat că unele forme de retard, care în acel moment erau considerate drept o sentință, pot fi compensate. Acești copii se puteau dezvolta. Bazându-se pe studii și pe experiența sa a început să-și creeze propriul sistem de predare. În timpul unor congrese științifice a afirmat că o astfel de problemă ține mai mult de pedagogie și că acești copii au nevoie de un mentor.

Maria și-a creat propriile metode care au fost aplicate imediat. Profesorii au remarcat primele succese atunci când acești copii au reușit să susțină examenele.

Secretele vieții personale și despărțirea de fiul său.

Acest capitol din viața sa este foarte trist. La 28 de ani Maria Montessori dă naștere unicului său copil. Partenerul său era Giuseppe Montessano, un coleg de lucru. Maria nu s-a căsătorit niciodată și a încercat să-și țină relația și copilul departe de ochii lumii. De aceea și-a dat fiul unei familii adoptive. Nu pentru că nu-l iubea. Dar pentru că se născuse în afara căsătoriei, ceea ce înseamnă că o aștepta statutul de mamă singură. Iar un astfel de statut nu i-ar fi permis să obțină succese în carieră. Această decizie a fost extrem de dificilă pentru ea. Când fiul devenise deja adult, Maria l-a dus la ea. Mario a iertat-o și i-a susținut toate ideile, a lucrat ca traducător împreună cu ea, iar mai târziu și-a continuat activitatea și a apărat cu ardoare principiile metodei Montessori.

Calea spre faima mondială.

Maria și-a continuat studiile, a pledat pentru drepturile copiilor și ale femeilor. Ea a înțeles că aceste principii ar putea fi aplicate și în cazul celorlalți copii, dar acest lucru nu a putut fi făcut până când nu i s-a permis să lucreze cu elevii din cartierele sărace. Astfel a început istoria „caselor de copii” care au început treptat să apară în toată Italia.

Mai târziu a început să călătorească în afara Italiei, autoritatea sa a crescut și, în cele din urmă, a început să fie apreciată și în alte țări.

Care sunt principiile de bază ale acestui sistem?

Sunt destul de simple: copilul trebuie să aleagă ceea ce vrea să facă, să-și dezvolte independența și responsabilitatea. Adultul îl poate ajuta, dar indirect și fără a insista.

Sursa

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.