Prima bicicletă care își menține echilibrul și se conduce singură. A fost creată de un inginer în timpul său liber

Un inginer chinez a creat prima bicicletă care își menține echilibrul chiar dacă nimeni nu este lângă ea. De asemenea, ea se poate conduce singură până la destinația selectată.

În timpul său liber, inginerul a creat un sistem giroscopic pentru echilibrarea unei biciclete, indiferent dacă aceasta se află în mișcare sau în repaos. Pentru aceasta a folosit un accelerometru și senzori giroscopici comparabili celor întâlniți deja în arsenalul telefoanelor mobile.

Bicileta este dotată cu un computer conectat la un dispozitiv inerțial, având cel puțin un element care se rotește la turație destul de mare, încetinirea sau accelerarea acestuia oferind un „punct de sprijin” pentru bicicleta aflată doar pe cele două roți. Acest mecanism generează suficientă inerție angulară pentru a contracara tendința bicicletei de a cădea. Efectul este și mai ușor de întreținut în timp ce bicicleta electrică se află în mișcare.

Adevărata provocare pentru obținerea unei biciclete complet autonome este acomodarea senzorilor de proximitate și computerul pentru navigație, fără a depăși constrângerile de spațiu și greutate ale unei biciclete de oraș. Pentru funcția de detectare și evitare a obstacolelor, Zhi Hui Jin a proiectat un sistem de control automat – care utilizează un algoritm de percepție și control personalizat – pe care l-a legat de senzori și un computer dedicat.

Bicicleta lui Zhi Jui Jun este mai mult o jucărie telecomandată decât un vehicul cu adevărat autonom, însă asta nu exclude posibilitatea ca pe viitor să fie creată o versiune mai sofisticată.

#inventie #bicileta autonoma #conduce singura #timp liber

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.