Principalele puteri economice ale lumii sunt toate implicate într-un război activ sau se pregătesc pentru el

Cele mai mari cinci economii sunt fie implicate într-un război, fie își pregătesc armatele cu o oarecare rapiditate pentru a putea purta unul.
Acest lucru înseamnă că principalele puteri economice ale lumii sunt toate implicate într-un război activ sau se pregătesc pentru acesta.
Orice incertitudine în sistemele militare creează în mod inevitabil incertitudine economică. Acest lucru se aplică, bineînțeles, și în cazul țărilor din afara listei primelor cinci, cum ar fi Rusia, care ocupă locul 11, scrie George Friedman dintr-o analiză pentru Geopolitical Futures.

Oricât de rudimentar ar fi, PIB-ul poate spune multe despre o țară, de la tipul de armată pe care ar putea să o aibă la tipul de satisfacție publică cu care se mândrește și, în cele din urmă, la puterea economiei sale și influența sa economică.

Următoarele cifre sunt cele pe care le cunosc, dar pe care adesea nu îmi fac timp să le asimilez cu adevărat: PIB-ul primelor cinci națiuni ca procent din PIB-ul global:

Statele Unite (24,06); China (15,2); Japonia (6,02); Germania (4,56); India (3,2)
Aceste cinci țări reprezintă mai mult de 50% din PIB-ul mondial. În mod firesc, acest lucru este corelat cu puterea militară. PIB-ul măsoară posibilitățile de producție, inclusiv rachetele și soldații, dar trebuie să susțină și viața civilă. Așadar, există o variație în ceea ce privește cantitatea de efort depus în domeniul militar, dar potențialul de a alinia o forță militară rezistă la examen. Putem spune, așadar, că aceste cinci țări produc jumătate din produsul mondial și au capacitatea de a produce armate masive echivalente, susține Friedman.

SUA au cea mai mare amprentă economică și militară

Cea mai avansată și cea mai capabilă, dacă nu cea mai mare din punct de vedere numeric, este Statele Unite, o națiune care a menținut în același timp o economie relativ dinamică, în ciuda unor interludii sistemice de slăbiciune.

China se mândrește cu a doua cea mai mare economie din lume și a încercat să își construiască o armată importantă. Întrebarea istorică este dacă diferența substanțială dintre PIB-ul Statelor Unite și PIB-ul Chinei a făcut ca China să fie mai slabă din punct de vedere militar decât Statele Unite.

În spatele celor două mari puteri, Japonia încearcă să își construiască o armată bazată pe parametrii în continuă schimbare ai interdicției sale constituționale, dar cu siguranță are capacitatea de a deveni din nou o putere substanțială. Germania nu dorește cu adevărat să se reînarmeze, dar nu a închis niciodată complet ușa în fața acestei perspective. Cu toate acestea, este implicată în trimiterea de arme în Ucraina și în războiul economic împotriva Rusiei. India este angajată ocazional cu China, dar, în ciuda PIB-ului său, este vastă și săracă. Este cea mai mică din punct de vedere economic dintre cele cinci și cea mai puțin angajată militar. De asemenea, face parte din Dialogul de securitate cvadrilateral cu SUA, Australia și Japonia, chiar dacă își construiește relațiile cu Rusia.

Cea mai importantă țară pentru prognoză este, prin urmare, America. Aceasta are cea mai mare amprentă economică și militară și are tendința de a se angaja în operațiuni militare la un anumit nivel și în operațiuni economice ca forță principală. Următoarea cea mai importantă este China, în special în ceea ce privește modul în care se comportă în raport cu SUA. Relația dintre SUA și China nu este doar fundamentală pentru ceea ce se va întâmpla în restul acestui an, ci și emblematică pentru natura complexă a puterii. Ea oferă ambelor națiuni șansa de a concura pe multiple planuri și de a găsi o bază pentru colaborare.

Rolul Washingtonului în lume este ușor de uitat printre zgomotele politicii, dar este realitatea de bază care conduce lumea, concluzionează George Friedman în articolul pentru Geopolitical Futures.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#puteri #razboi #economii

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Nivelul datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 42% din PIB, nu este în sine cea mai mare problemă pentru finanțele țării. Adevărata vulnerabilitate este costul tot mai mare al deservirii acesteia, susține Oleg Tofilat, fost director al Căii Ferate din Moldova și actual director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor.

„Faptul că avem datorii de 42% din PIB asta nu e așa de mult. Problema e în deservirea datoriei”, a declarat Tofilat.

Potrivit acestuia, Republica Moldova a ajuns să achite aproximativ 6 miliarde de lei anual doar pentru dobânzi, o sumă pe care o consideră extrem de mare raportată la necesitățile de dezvoltare ale țării.

„6 miliarde anual pe dobânzi, asta e foarte mult”, a subliniat Tofilat.

El a comparat aceste cheltuieli cu banii alocați infrastructurii. Uniunea Transportatorilor și Drumarilor pledează pentru majorarea fondului rutier până la aproximativ 3 miliarde de lei, însă, spune Tofilat, pentru proiectele de infrastructură negocierile pot dura ani, în timp ce dobânzile la datorii trebuie achitate la termen.

Fostul șef al CFM atrage atenția și asupra ritmului accelerat în care au crescut cheltuielile pentru deservirea datoriei. Potrivit lui, dacă în jurul anului 2021 acestea erau de aproximativ 1,5 miliarde de lei, în prezent au ajuns la circa 6 miliarde de lei.

„Noi am crescut de la 1 miliard și jumătate, prin 2021, dacă nu greșesc, la 6 miliarde în 5 ani de zile. Și asta o să fie și mai rău”, a avertizat Tofilat.

O altă vulnerabilitate indicată de acesta este deficitul bugetar, estimat la aproximativ 23 de miliarde de lei. În lipsa altor surse de finanțare, această diferență dintre venituri și cheltuieli se transformă, practic, într-o datorie suplimentară pentru stat.

„Noi avem un deficit de 23 de miliarde. Asta automat înseamnă că datoria noastră crește cu 23 de miliarde”, a afirmat el.

Tofilat avertizează că problema nu se încheie odată cu exercițiul bugetar din 2026. În opinia sa, există riscul ca și în 2027 Republica Moldova să intre cu un deficit de ordinul a 20-25 de miliarde de lei, ceea ce ar însemna noi împrumuturi.

„La anul viitor, exercițiul bugetar 2027, probabil că similar ne așteaptă. Aceleași 20-25 de miliarde de deficit. Și iarăși intrăm în datorii”, a declarat Tofilat.

Acesta mai atrage atenția asupra structurii împrumuturilor interne, în special asupra celor contractate pe termen scurt de la băncile comerciale din Republica Moldova. În opinia sa, refinanțarea frecventă expune statul unor riscuri suplimentare și îl face dependent de condițiile pieței.

„Nu doar că este cu dobândă mare, dar este și pe termen scurt, de la băncile noastre. Trebuie să iei pe jumătate de an și fiecare jumătate de an trebuie să te recreditezi. Și asta e un risc”, a explicat Oleg Tofilat.

În opinia fostului director al CFM, starea finanțelor publice nu trebuie evaluată doar prin raportul dintre datoria publică și PIB. La fel de importante sunt costul acestei datorii, perioada pentru care sunt contractate împrumuturile și frecvența cu care statul este obligat să le refinanțeze, mai ales în condițiile unui deficit bugetar de ordinul zecilor de miliarde de lei.