Cele mai mari cinci economii sunt fie implicate într-un război, fie își pregătesc armatele cu o oarecare rapiditate pentru a putea purta unul.
Acest lucru înseamnă că principalele puteri economice ale lumii sunt toate implicate într-un război activ sau se pregătesc pentru acesta.
Orice incertitudine în sistemele militare creează în mod inevitabil incertitudine economică. Acest lucru se aplică, bineînțeles, și în cazul țărilor din afara listei primelor cinci, cum ar fi Rusia, care ocupă locul 11, scrie George Friedman dintr-o analiză pentru Geopolitical Futures.
Oricât de rudimentar ar fi, PIB-ul poate spune multe despre o țară, de la tipul de armată pe care ar putea să o aibă la tipul de satisfacție publică cu care se mândrește și, în cele din urmă, la puterea economiei sale și influența sa economică.
Următoarele cifre sunt cele pe care le cunosc, dar pe care adesea nu îmi fac timp să le asimilez cu adevărat: PIB-ul primelor cinci națiuni ca procent din PIB-ul global:
Statele Unite (24,06); China (15,2); Japonia (6,02); Germania (4,56); India (3,2)
Aceste cinci țări reprezintă mai mult de 50% din PIB-ul mondial. În mod firesc, acest lucru este corelat cu puterea militară. PIB-ul măsoară posibilitățile de producție, inclusiv rachetele și soldații, dar trebuie să susțină și viața civilă. Așadar, există o variație în ceea ce privește cantitatea de efort depus în domeniul militar, dar potențialul de a alinia o forță militară rezistă la examen. Putem spune, așadar, că aceste cinci țări produc jumătate din produsul mondial și au capacitatea de a produce armate masive echivalente, susține Friedman.
SUA au cea mai mare amprentă economică și militară
Cea mai avansată și cea mai capabilă, dacă nu cea mai mare din punct de vedere numeric, este Statele Unite, o națiune care a menținut în același timp o economie relativ dinamică, în ciuda unor interludii sistemice de slăbiciune.
China se mândrește cu a doua cea mai mare economie din lume și a încercat să își construiască o armată importantă. Întrebarea istorică este dacă diferența substanțială dintre PIB-ul Statelor Unite și PIB-ul Chinei a făcut ca China să fie mai slabă din punct de vedere militar decât Statele Unite.
În spatele celor două mari puteri, Japonia încearcă să își construiască o armată bazată pe parametrii în continuă schimbare ai interdicției sale constituționale, dar cu siguranță are capacitatea de a deveni din nou o putere substanțială. Germania nu dorește cu adevărat să se reînarmeze, dar nu a închis niciodată complet ușa în fața acestei perspective. Cu toate acestea, este implicată în trimiterea de arme în Ucraina și în războiul economic împotriva Rusiei. India este angajată ocazional cu China, dar, în ciuda PIB-ului său, este vastă și săracă. Este cea mai mică din punct de vedere economic dintre cele cinci și cea mai puțin angajată militar. De asemenea, face parte din Dialogul de securitate cvadrilateral cu SUA, Australia și Japonia, chiar dacă își construiește relațiile cu Rusia.
Cea mai importantă țară pentru prognoză este, prin urmare, America. Aceasta are cea mai mare amprentă economică și militară și are tendința de a se angaja în operațiuni militare la un anumit nivel și în operațiuni economice ca forță principală. Următoarea cea mai importantă este China, în special în ceea ce privește modul în care se comportă în raport cu SUA. Relația dintre SUA și China nu este doar fundamentală pentru ceea ce se va întâmpla în restul acestui an, ci și emblematică pentru natura complexă a puterii. Ea oferă ambelor națiuni șansa de a concura pe multiple planuri și de a găsi o bază pentru colaborare.
Rolul Washingtonului în lume este ușor de uitat printre zgomotele politicii, dar este realitatea de bază care conduce lumea, concluzionează George Friedman în articolul pentru Geopolitical Futures.
