Principalele puteri economice ale lumii sunt toate implicate într-un război activ sau se pregătesc pentru el

Cele mai mari cinci economii sunt fie implicate într-un război, fie își pregătesc armatele cu o oarecare rapiditate pentru a putea purta unul.
Acest lucru înseamnă că principalele puteri economice ale lumii sunt toate implicate într-un război activ sau se pregătesc pentru acesta.
Orice incertitudine în sistemele militare creează în mod inevitabil incertitudine economică. Acest lucru se aplică, bineînțeles, și în cazul țărilor din afara listei primelor cinci, cum ar fi Rusia, care ocupă locul 11, scrie George Friedman dintr-o analiză pentru Geopolitical Futures.

Oricât de rudimentar ar fi, PIB-ul poate spune multe despre o țară, de la tipul de armată pe care ar putea să o aibă la tipul de satisfacție publică cu care se mândrește și, în cele din urmă, la puterea economiei sale și influența sa economică.

Următoarele cifre sunt cele pe care le cunosc, dar pe care adesea nu îmi fac timp să le asimilez cu adevărat: PIB-ul primelor cinci națiuni ca procent din PIB-ul global:

Statele Unite (24,06); China (15,2); Japonia (6,02); Germania (4,56); India (3,2)
Aceste cinci țări reprezintă mai mult de 50% din PIB-ul mondial. În mod firesc, acest lucru este corelat cu puterea militară. PIB-ul măsoară posibilitățile de producție, inclusiv rachetele și soldații, dar trebuie să susțină și viața civilă. Așadar, există o variație în ceea ce privește cantitatea de efort depus în domeniul militar, dar potențialul de a alinia o forță militară rezistă la examen. Putem spune, așadar, că aceste cinci țări produc jumătate din produsul mondial și au capacitatea de a produce armate masive echivalente, susține Friedman.

SUA au cea mai mare amprentă economică și militară

Cea mai avansată și cea mai capabilă, dacă nu cea mai mare din punct de vedere numeric, este Statele Unite, o națiune care a menținut în același timp o economie relativ dinamică, în ciuda unor interludii sistemice de slăbiciune.

China se mândrește cu a doua cea mai mare economie din lume și a încercat să își construiască o armată importantă. Întrebarea istorică este dacă diferența substanțială dintre PIB-ul Statelor Unite și PIB-ul Chinei a făcut ca China să fie mai slabă din punct de vedere militar decât Statele Unite.

În spatele celor două mari puteri, Japonia încearcă să își construiască o armată bazată pe parametrii în continuă schimbare ai interdicției sale constituționale, dar cu siguranță are capacitatea de a deveni din nou o putere substanțială. Germania nu dorește cu adevărat să se reînarmeze, dar nu a închis niciodată complet ușa în fața acestei perspective. Cu toate acestea, este implicată în trimiterea de arme în Ucraina și în războiul economic împotriva Rusiei. India este angajată ocazional cu China, dar, în ciuda PIB-ului său, este vastă și săracă. Este cea mai mică din punct de vedere economic dintre cele cinci și cea mai puțin angajată militar. De asemenea, face parte din Dialogul de securitate cvadrilateral cu SUA, Australia și Japonia, chiar dacă își construiește relațiile cu Rusia.

Cea mai importantă țară pentru prognoză este, prin urmare, America. Aceasta are cea mai mare amprentă economică și militară și are tendința de a se angaja în operațiuni militare la un anumit nivel și în operațiuni economice ca forță principală. Următoarea cea mai importantă este China, în special în ceea ce privește modul în care se comportă în raport cu SUA. Relația dintre SUA și China nu este doar fundamentală pentru ceea ce se va întâmpla în restul acestui an, ci și emblematică pentru natura complexă a puterii. Ea oferă ambelor națiuni șansa de a concura pe multiple planuri și de a găsi o bază pentru colaborare.

Rolul Washingtonului în lume este ușor de uitat printre zgomotele politicii, dar este realitatea de bază care conduce lumea, concluzionează George Friedman în articolul pentru Geopolitical Futures.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#puteri #razboi #economii

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova ar putea ajunge, pentru prima dată în istoria sa, la un acord cu Fondul Monetar Internațional care să nu prevadă finanțare directă, ci să fie axat pe evaluarea reformelor și consolidarea credibilității statului. Declarațiile au fost făcute de ministrul Finanțelor, Andrian Gavriliță, în cadrul emisiunii Exclusiv TV.

Potrivit ministrului, tradițional, relația Moldovei cu FMI a fost asociată cu reforme în schimbul finanțării, însă situația s-a schimbat. În prezent, țara se află într-o etapă în care finanțarea oferită de Uniunea Europeană este suficientă pentru investiții, iar împrumuturile pentru cheltuieli curente nu mai sunt necesare. „Pentru investiții avem bani suficienți. Pe cheltuieli curente nici nu trebuie să ne împrumutăm”, a subliniat Gavriliță.

Ministrul a explicat că există trei tipuri de acorduri cu FMI: acorduri cu finanțare, acorduri cu posibilitatea de finanțare în caz de criză și acorduri fără finanțare, axate pe reforme și recomandări. Un astfel de acord, chiar fără bani, funcționează ca o garanție pentru alți parteneri externi, oferind o evaluare pozitivă a responsabilității și angajamentului statului.

„Există probabilitatea să ajungem la un acord cu FMI fără finanțare, dar care să conțină un ‘diagnostic’ clar: ce trebuie să funcționeze, ce trebuie îmbunătățit și cum. Acest lucru ne ajută în relația cu Uniunea Europeană, cu băncile internaționale și cu alți parteneri”, a menționat ministrul Finanțelor.

Totodată, Andrian Gavriliță a anunțat că, în următorii ani, Republica Moldova ar putea ieși pe piața internațională a eurobondurilor, ceea ce ar reprezenta un nou pas de maturizare economică. „Cel mai probabil, suntem ultima țară din Europa sau dintre statele candidate care nu este prezentă pe piața eurobondurilor. Trebuie să mergem în această direcție și să ne pregătim”, a afirmat oficialul.

Ministrul a subliniat că reacția pieței la comportamentul Guvernului va spori responsabilitatea autorităților, iar existența unui datorii tranzacționate pe piață va oferi o imagine reală a Moldovei pentru investitori și mediul de afaceri european. În plus, acest lucru ar putea deschide accesul companiilor moldovenești la finanțare externă.

În context social, Gavriliță a accentuat necesitatea creșterii gradului de ocupare a forței de muncă. Potrivit acestuia, mai puțin de jumătate din populația aptă de muncă este încadrată în câmpul muncii, iar statul trebuie să stimuleze dorința și capacitatea oamenilor de a lucra. „Statul trebuie să ajute copiii, persoanele cu dizabilități și vârstnicii. Cei care pot munci trebuie să fie parte a pieței muncii, să plătească taxe și să participe activ la economie”, a declarat ministrul.

În concluzie, șeful de la Finanțe a subliniat că principala provocare a Republicii Moldova nu mai este lipsa banilor pentru investiții, ci capacitatea de a le implementa rapid și eficient. „Cheltuielile curente și salariile trebuie acoperite din venituri proprii. Nu avem dreptul să le finanțăm din datorii”, a punctat Andrian Gavriliță.