Satele Moldovei rămân fără copii. Chișinăul va avea în curând mai mulți elevi decât toate localitățile rurale la un loc

05 Iun. 2026, 14:18
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
05 Iun. 2026, 14:18 // Actual //  Ursu Victor

Republica Moldova se confruntă cu una dintre cele mai severe crize demografice din ultimele decenii, iar efectele acesteia se resimt tot mai puternic în sistemul educațional. Expertul în politici economice de la IDIS „Viitorul”, Veaceslav Ioniță, avertizează că în următorii ani numărul elevilor va scădea semnificativ, pe fondul reducerii natalității și al migrației populației din mediul rural spre centrele urbane.

În cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”, expertul a arătat că, deși numărul total al elevilor s-a menținut în ultimul deceniu la aproximativ 335.000, distribuția acestora s-a modificat radical.

Dacă în anul de studii 2015–2016 în școlile din mediul rural învățau 177.500 de elevi, iar în cele urbane 157.000, în anul de studii 2025–2026 situația s-a inversat. În prezent, doar 139.200 de elevi mai învață la sate, comparativ cu 195.500 în orașe.

„Până în anul 2017, în Republica Moldova erau mai mulți elevi la sate decât la orașe. Astăzi situația este inversă, iar tendința se va accentua”, a declarat Ioniță.

Potrivit expertului, municipiul Chișinău concentrează cea mai mare parte a creșterii. În ultimii zece ani, numărul elevilor din capitală a crescut cu peste 29.000, ajungând la aproximativ 110.000. Estimările arată că în următorii doi ani Chișinăul ar putea avea un număr de elevi egal cu totalul elevilor din toate satele Republicii Moldova, iar în trei-patru ani chiar îl va depăși.

Datele privind natalitatea indică o diminuare dramatică a generațiilor care vor intra în sistemul educațional în următorii ani. Numărul copiilor cu vârsta de până la șase ani a scăzut de la 258.100 în 2015 la 167.500 în 2025, iar până în 2030 ar putea coborî la doar 138.600.

„În perioada 2011–2015 s-au născut 197 de mii de copii, iar în perioada 2021–2025 doar 126 de mii. Avem cu peste 71 de mii de copii mai puțini. Este cea mai redusă natalitate înregistrată vreodată în Republica Moldova”, a subliniat expertul.

Declinul demografic a dus și la reducerea rețelei școlare. Dacă în anul de studii 1990–1991 Republica Moldova avea 1.640 de instituții de învățământ, în prezent mai sunt doar 1.173. În ultimii 35 de ani au fost închise aproape 470 de școli, dintre care 137 doar în ultimul deceniu în mediul rural.

Analiza mai arată că numeroase instituții funcționează mult sub capacitatea proiectată. Gradul mediu de ocupare a școlilor este de numai 52,2%, iar în unele localități învață mai puțin de zece elevi. Potrivit lui Veaceslav Ioniță, există cazuri în care unui elev îi revin peste 145 de metri pătrați de spațiu școlar.

„Școlile construite pentru generații numeroase de copii au devenit prea mari pentru realitățile demografice actuale. Astăzi avem localități unde în școală învață mai puțin de zece copii”, a explicat expertul.

Cele mai mari concentrări de elevi se regăsesc în Chișinău și în principalele centre urbane ale țării, precum Bălți, Ungheni, Orhei, Cahul, Comrat, Soroca și Durlești. La nivel liceal, aproximativ 40% dintre elevii din întreaga țară sunt concentrați în capitală.

Veaceslav Ioniță avertizează că autoritățile vor fi nevoite să adapteze rapid sistemul educațional la noile realități demografice, întrucât depopularea satelor și scăderea natalității vor continua să transforme profund harta școlară a Republicii Moldova.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.