Statele OPEC plus Rusia sunt conştiente de puterea pe care o au asupra producţiei de petrol. Nimic nu le poate împiedica să restrângă livrările dacă preţurile ajung la niveluri pe care le consideră prea mici. Până la urmă, nimeni nu le poate înlocui pe piaţă, spun analiştii de la ING, citați de Ziarul Financiar.
Liderii celor mai industrializate naţiuni occidentale spun că planul lor de a forţa Rusia să alimenteze piaţa mondială cu petrol, dar în limitele de preţ impuse de ei, funcţionează, în pofida dubiilor care-l înconjurau acum un an: ţiţeiul curge, iar veniturile Moscovei scad. Menţinerea petrolului rusesc pe piaţă este importantă pentru a ţine preţurile jos.
Cotaţiile Brentului, referinţa internaţională, sunt la aproape jumătate din cât erau în urmă cu un an, când războiul economic dintre Rusia pe de o parte, şi UE şi SUA pe de cealaltă arunca Europa în cea mai severă criză a energiei din ultimele decenii. Preţurile au scăzut cu toate că ţările OPEC, aliate cu Rusia, au încercat să profite de criză pentru a le majora limitând producţia. De asemenea, gazele naturale de pe piaţa europeană au atins săptămâna trecută cele mai mici cote din ultimii doi ani, cam de când Rusia a început să şantajeze Europa cu livrările de combustibil.
Astfel, pare că astrele s-au aliniat pentru ca ţările din UE să poată depăşi o criză a energiei care s-a transformat într-o criză a costului vieţii. Dar vor rămâne aşa? Şi se vor vedea preţurile mai mici în facturile la energie? În ceea ce priveşte cotaţiile petrolului, acestea sunt influenţate de cerere, care depinde de mersul economiilor consumatoare, de ofertă, unde forţa dominantă este OPEC (organziaţie de tip cartel din care fac parte 13 state, printre care Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Venezuela, Iran, Irak, Nigeria şi Libia, multe ostile Occidentului) şi de optimismul sau pesimismul traderilor.
Analiştii spun că preţurile din facturile populaţiei nu se vor reduce prea curând deoarece în majoritatea statelor preţurile energiei sunt plafonate pe anumite perioade. Apoi, preţurile actuale din facturi, deşi plafonate, includ subvenţiile de la guverne, dar guvernele, mai devreme sau mai târziu, vor renunţa la schemele de sprijin.
Spre exemplu, cotaţiile au scăzut săptămâna trecută din cauza unor date economice mai slabe decât s-a anticipat referitoare la China şi SUA şi în pofida avertismentelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie că va creşte cererea în timp ce o criză în aprovizionare este iminentă. De asemenea, preţurile au scăzut timp de patru săptămâni, făcând inutile eforturile OPEC şi ale Rusiei de a le influenţa prin restrângerea exporturilor.
Temerile privind încetinirea economiilor marilor consumatori, şi deci a consumului, au umbrit impactul prognozelor privind cererea. Însă, după cum scrie Oilprice.com, anul încă nu a trecut. Prin urmare, preţurile sunt influenţate de un mix de geopolitică, economie şi aşteptări, toate acestea presupunând multă incertitudine. Într-un astfel de mediu, prognozele exacte ţin mai mult de noroc.
Când cartelul a anunţat reducerea livrărilor, aproape toate băncile cu departament de analiză a pieţei materiilor prime s-au grăbit să-şi modifice prognozele, aşteptându-se ca preţurile să sară considerabil în sus. Nu au sărit deoarece între timp au crescut aşteptările că cererea va fi slabă: economia chineză nu-şi poate lua avânt, cea a SUA este pândită de recesiune, care s-a instalat deja în anumite sectoare şi industrii, în economiile mari creşterile de dobânzi frânează consumul. Sunt aşteptări cu baze solide. Însă prognozele şi temerile care le iau numai pe acestea în calcul sunt riscante deoarece cererea adiţională poate foarte bine veni de la economiile emergente.
Această cerere se va lovi de oferta limitată în chiar a doua jumătate a acestui an, scriu analiştii de la ING. În plus, există posibilitatea ca OPEC să reducă şi mai mult livrările. Prin urmare, ING se aşteaptă ca până la sfârşitul anului preţurile petrolului să crească. Commonwealth Bank of Australia anticipează că preţurile vor atinge curând pragul de jos, unde nu vor sta mult mai ales dacă economia Chinei îşi revine. Chiar dacă liderii G7 asigură că funcţionează planul lor de a impune o limită superioară de preţ de 60 de dolari pe baril pentru petrolul rusesc şi de 100 de dolari pe baril pentru motorina rusească, traderii spun că preţurile reduse de acum reflectă şi faptul că cumpărători din afara OCDE profită de limită pentru a forţa discounturi şi a face achiziţii mai ieftine, notează Financial Times.
Deocamdată, şansele ca preţurile să coboare sub 30 de euro, unde erau înainte de criză, sunt foarte mici, acest nivel fiind considerat de traderi un prag care reflectă situaţia ofertei şi cererii, aceasta fiind de ceva vreme slabă. Săptămâna trecută a fost a şaptea la rând de scădere a cotaţiilor. Preţurile vor depinde în continuare şi de vreme.
Apoi, Rusia a învăţat să ocolească barierele occidentale. Totuşi, nu poate fi neglijat faptul că plafonările au avut efect pe toată piaţa. De când acestea au fost introduse, în decembrie, Brentul s-a ieftinit cu 10%. Cât despre preţurile gazelor naturale, pe piaţa europeană acestea se stabilizează. Săptămâna trecută, cotaţiile au oscilat între 30 şi 35 euro pe MWh, o nimica toată dacă sunt comparate cu maximul istoric de 340 de euro pe MWh atins în august 2022.
Deocamdată, şansele ca preţurile să coboare sub 30 de euro, unde erau înainte de criză, sunt foarte mici, acest nivel fiind considerat de traderi un prag care reflectă situaţia ofertei şi cererii, aceasta fiind de ceva vreme slabă, scrie Bloomberg. Săptămâna trecută a fost a şaptea la rând de scădere a cotaţiilor. Preţurile vor depinde în continuare şi de vreme. Cum în Europa vine vara, preţurile gazelor pot creşte pe măsură ce europenii se vor folosi tot mai mult de aparatele de aer condiţionat, mărind consumul de energie, iar seceta, dacă va continua, va afecta producţia de hidroenergie. Consumul industrial rămâne, însă, anemic. Preţurile mici reflectă şi catităţile mari de gaze din depozitele traderilor. Analiştii şi traderii sunt prudenţi în a face predicţii deoarece piaţa este într-un echilibru precar. Acestea sunt preţurile engros. Analiştii, precum cei de la think-tank-ul european Ember, spun că preţurile din facturile populaţiei nu se vor reduce prea curând deoarece în majoritatea statelor preţurile energiei sunt plafonate pe anumite perioade. Apoi, preţurile actuale din facturi, deşi plafonate, includ subvenţiile de la guverne, dar guvernele, mai devreme sau mai târziu, vor renunţa la schemele de sprijin.
