Un paradis imobiliar se pregăteşte să se confrunte cu dezastrul

14 Aug. 2023, 06:00
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
14 Aug. 2023, 06:00 // Actual //  bani.md

Blocurile de locuinţe, considerate mult timp un paradis în lumea imobiliarelor, ajung să se transforme încet într-un cancer pentru universul american al real-estateului, scrie The Wall Street Journal.

Investitorii au crescut preţurile apartamentelor timp de ani de zile, atraşi de creşterea constantă a chiriilor şi de perspectiva unor profituri uriaşe. Mulţi şi-au asumat prea multe datorii, aşteptând să poată creşte chiriile suficient de repede pentru a le achita, iar nota de plată însumează acum 1 trilion de dolari.
Investitorii sunt puşi într-o situaţie complicată în care vor trebui să returneze sume uriaşe de bani pe care nu i-au încasat aşa cum se aşteptau, ceea ce ar putea duce la un val de credite imobiliare neperformante. În oraşe precum Los Angeles sau San Francisco proprietarii intră în faliment pe bandă rulantă, iar declinul pare să nu se oprească.

Spre deosebire de clădirile de birouri şi centrele comerciale, care au fost afectate puternic de munca la distanţă şi de comerţul electronic, apartamentele de închiriat au rate de neocupare scăzute. Principala problemă a sectorului apartamentelor nu este lipsa cererii – chiriile au crescut vertiginos din 2020 – ci ratele dobânzilor.

Creşterea bruscă a costurilor datoriilor de anul trecut ameninţă acum să lichideze mulţi proprietari de locuinţe de închiriat din întreaga Americă. Valorile clădirilor de apartamente au scăzut cu 14% pentru anul încheiat în iunie, după ce au crescut cu 25% în anul precedent, potrivit agregatorului de date CoStar. Această scădere este aproximativ aceeaşi cu cea a valorilor birourilor.

Restanţele la creditele ipotecare asociate blocurilor de locuinţe sunt scăzute, dar în creştere. Costurile de împrumut s-au dublat, creşterea chiriilor încetineşte, iar cheltuielile de construcţie sunt în creştere.

Valoarea creditelor ipotecare restante a crescut de peste două ori în ultimul deceniu, ajungând la aproximativ 2.000 de miliarde de dolari, potrivit Mortgage Bankers Association. Aceasta reprezintă aproape de două ori mai mult decât valoarea datoriilor pentru birouri. Furnizorii de date adaugă că o datoria asociată apartamentelor de închiriat a ajuns la 980,7 miliarde de dolari şi urmează să ajungă la scadenţă între 2023 şi 2027.
Proprietarii de clădiri multifamiliale din Los Angeles, Houston şi San Francisco au intrat în incapacitate de plată într-un episod care vizează mii de apartamente.

Blackstone, cel mai mare manager de active alternative din lume, a intrat în incapacitate de plată pentru ipotecile a 11 clădiri de apartamente din Manhattan, potrivit unei persoane familiarizate cu această chestiune.
Clădirile de apartamente au reputaţia de a fi o investiţie imobiliară comercială cu risc mai scăzut. Acestea au avut performanţe relativ bune chiar şi în perioadele de recesiune, inclusiv în timpul crizei financiare din 2008-2009, când piaţa imobiliară s-a prăbuşit. Oamenii au întotdeauna nevoie de un loc unde să locuiască, iar în perioadele de criză, foştii proprietari de locuinţe se îndreptau către piaţa de închiriere.

De asemenea, inflaţia a permis proprietarilor să majoreze chiriile mai mult decât de obicei, ceea ce a sporit valoarea clădirilor lor.
Chiriile cerute au crescut cu 25% în 18 luni, în intervalul 2021 şi 2022, potrivit site-ului de închirieri Apartment List.

În condiţiile în care locuinţele sunt puţine, dezvoltatorii transformă mai multe birouri goale în apartamente. Dar nu toate clădirile sunt candidate la reutilizare, chiar dacă peste 1 miliard de metri pătraţi de spaţii de birouri sunt vacante în SUA.

Pentru mulţi investitori, aceşti factori au justificat plata unor preţuri ridicate. Proprietarii clădirilor de apartamente au împrumutat adesea peste 80% din valoarea clădirii de pe pieţele de obligaţiuni. Cele mai multe împrumuturi pentru apartamente sunt credite ipotecare cu rată fixă, pe termen lung. În timpul pandemiei, însă, investitorii au contractat mai multe împrumuturi pe termen mai scurt, cu rată variabilă.

Mulţi dintre aceşti investitori au mărit chiriile în mod agresiv, mizând pe faptul că ar putea vinde clădirile sau refinanţa datoriile la evaluări mult mai mari odată ce clădirile ar genera venituri mai mari din chirii.

Însă puţini au anticipat că ratele dobânzilor ar putea creşte atât de repede, împingând în jos valoarea clădirilor şi forţând proprietarii să se refinanţeze la rate mult mai mari. Băncile regionale, o sursă crucială de finanţare, acordă astăzi mult mai puţine împrumuturi, ceea ce face mai dificilă refinanţarea creditelor ipotecare. Creşterea chiriilor a încetinit brusc în multe oraşe din SUA, în timp ce inflaţia şi creşterea primelor de asigurare au majorat costul de funcţionare a clădirilor.

Chiar şi unii investitori veterani în domeniul imobiliar care au rezistat furtunilor din trecut par vulnerabili. Veritas Investments, unul dintre cei mai mari proprietari din San Francisco, şi partenerii săi au intrat în incapacitate de plată a datoriilor care susţin 95 de clădiri de închiriat în cursul anului trecut. Ca urmare, riscă să piardă mai mult de o treime din portofoliul său din San Francisco.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 15:12
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 15:12 // Actual //  Ursu Victor

Atacurile asupra infrastructurii portuare ucrainene readuc în prim-plan rutele terestre alternative pentru exportul cerealelor. Economistul Iurie Rija constată că fluxurile se redistribuie spre două coridoare importante  prin Republica Moldova către portul Constanța și prin Polonia către porturile de la Marea Baltică. Deși mai costisitoare și utilizate mult sub capacitatea lor teoretică, aceste trasee funcționează drept supape logistice atunci când exporturile prin Marea Neagră sunt puse sub presiune.

Potrivit analizei economistului, în perioada 17 august – 5 septembrie 2026, pe ruta feroviară Volcinețk – Bălți – Ungheni au circulat aproximativ 500 de vagoane pentru transportul cerealelor, încărcate cu grâu, orz și rapiță și având ca destinație finală portul românesc Constanța.

Ritmul a fost de aproximativ 15-20 de vagoane pe zi, iar garniturile au circulat predominant noaptea. Rija consideră că acest lucru poate indica o gestionare a traficului menită să reducă aglomerarea liniilor în timpul zilei și să eficientizeze trecerea prin punctele de frontieră.

Vagoanele utilizate sunt în mare parte de tip sovietic, modelele 11-739 și 19-752, cu o capacitate nominală de circa 70 de tone. În practică, acestea sunt încărcate cu aproximativ 68-70 de tone de cereale fiecare.

La ritmul actual, fluxul ar echivala cu aproximativ 35.000 de tone pe lună. Volumul este redus în raport cu capacitatea teoretică de 500.000-800.000 de tone lunar atribuită întregului coridor moldovenesc, însă economistul atrage atenția că datele analizate se referă doar la ruta Volcinețk – Bălți – Ungheni.

Un alt indicator urmărit de Rija este întoarcerea vagoanelor goale. La 4 septembrie, pentru luna în curs fuseseră returnate 50 de vagoane, echivalentul unui ritm de aproximativ 12-13 unități pe zi. Potrivit economistului, apropierea dintre ritmul de retur și cel al vagoanelor încărcate sugerează că traseul funcționează relativ echilibrat, fără acumulări importante de material rulant.

În paralel, Ucraina își intensifică din nou transporturile feroviare spre Polonia și porturile Gdańsk, Gdynia, Szczecin și Świnoujście. Reactivarea coridorului baltic vine, potrivit analizei, pe fondul atacurilor rusești repetate asupra infrastructurii portuare din zona Odesei.

Datele Ukrzaliznytsia citate de Rija indică o creștere a fluxului de la aproximativ 14 vagoane pe zi în urmă cu o lună la circa 50 în prezent. Aceasta ar însemna aproximativ 3.200 de tone de cereale transportate zilnic prin cele patru puncte feroviare de trecere a frontierei dintre Ucraina și Polonia.

În primele șapte luni ale anului 2026, prin această frontieră ar fi trecut aproximativ 525.000 de tone de cereale, mult sub volumele de până la 500.000 de tone lunar înregistrate în perioada 2022-2023. Potrivit calculelor prezentate de economist, ar exista astfel o rezervă teoretică de capacitate de aproximativ 425.000 de tone pe lună.

Principalul dezavantaj al rutei poloneze rămâne însă prețul. Rija estimează costurile logistice la 90-110 euro pentru o tonă, față de aproximativ 25-30 de dolari pe tonă în cazul transportului maritim direct prin porturile din regiunea Odesa. Diferența explică de ce traseul prin Polonia funcționează mai degrabă ca o rută de rezervă decât ca o alternativă permanentă la Marea Neagră.

Economistul mai arată că autoritățile ucrainene insistă că cerealele transportate prin Polonia se află în tranzit, având drept destinații finale piețe terțe precum Algeria, Indonezia sau Coreea de Sud. Precizarea este importantă în contextul tensiunilor anterioare dintre Ucraina și agricultorii polonezi privind impactul cerealelor ucrainene asupra pieței locale.

În opinia lui Iurie Rija, situația confirmă mecanismul logistic dezvoltat de Ucraina în timpul războiului: atunci când infrastructura portuară de la Marea Neagră devine vulnerabilă, o parte a fluxurilor este redirecționată către coridoarele terestre – prin Polonia către Marea Baltică și prin Republica Moldova către Dunăre și Constanța.

Astfel, chiar dacă volumele transportate pe aceste trasee sunt deocamdată mult sub capacitățile maxime și costurile sunt mai ridicate, menținerea lor operațională îi oferă Ucrainei alternative pentru exporturile agricole în cazul perturbării rutelor maritime.