VIDEO Ce înseamnă coeziunea socială? Organizația HEKS-EPER Moldova vine cu mai multe detalii despre acest concept

Coeziunea socială este un element vital pentru o societate armonioasă, dar ce înseamnă ea cu adevărat? Organizația HEKS-EPER Moldova a a explicat semnificația termenului, oferind exemple concrete despre cum poate fi facilitată integrarea socio-economică a refugiaților și a moldovenilor vulnerabili.

Imaginează-ți o comunitate ca un puzzle. Coeziunea socială reprezintă „lipiciul” care unește piesele, creând o imagine completă. Ea se referă la legăturile pozitive dintre membrii unei comunități, la sentimentul de apartenență și responsabilitate comună.

„O societate coezivă este una în care toți membrii se simt incluși, respectați și capabili să contribuie la binele comun. Asigură că toți membrii săi, indiferent de origine, statut social sau economic, au acces la oportunități egale”, se arată în postarea organizației.

Cum se construiește coeziunea socială? Prin educație, conștientizare, participare activă, sprijin reciproc și solidaritate. Organizația HEKS-EPER Moldova se dedică promovării coeziunii sociale în comunitățile din țara noastră prin diverse proiecte. Aceste inițiative sprijină atât moldovenii vulnerabili, cât și refugiații din Ucraina, contribuind la:

Reducerea șomajului: Crearea de oportunități de angajare pentru toți.
Întărirea comunităților: Organizarea de ateliere și evenimente care promovează înțelegerea și colaborarea.
Sprijin holistic: Oferirea de ajutor educațional, financiar și moral pentru cei aflați în nevoie.

Coeziunea socială este esențială pentru un viitor mai bun. Împreună putem construi o societate mai puternică și mai unită, îndeamnă HEKS-EPER Moldova.

#coeziune sociala #HEKS/EPER Moldova #2024

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.