VIDEO Viaţa luxoasă pe care Putin o duce împreună cu fosta gimnastă Kabaeva

Site-ul web independent Proekt dezvăluie că fostal campioană foloseşte fonduri de la o companie offshore cipriotă, în timp ce relaţia cu preşedintele rus datează de la începutul anilor 2000.

Vladimir Putin ar locui cu fosta campioană la gimnastică Alina Kabaeva, probabil mama celor mai mici copii ai săi, în reşedinţa luxoasă Valdai, o regiune cunoscută pentru dealurile şi lacurile sale, situată la jumătatea distanţei dintre Sankt Petersburg şi Moscova şi la Soci, unde Kabaeva, numită „Regina neîncoronată a Rusiei”, deţine un penthouse vast de 2600 de metri pătraţi, cu piscină, cinema şi rampă de aterizare pentru elicopter, descris drept cel mai mare apartament din ţară.

Acest lucru a fost dezvăluit de Proekt, un site rus independent specializat în jurnalism de investigaţie interzis de Moscova în 2021, subliniind că Kabaeva foloseşte fondurile unei companii offshore cipriote, Ermira consultants, care controlează compania Real Invest, proprietara mărcii de vodcă Putinka.

Se presupune că Alina Kabaeva ar fi avut o relaţie cu preşedintele de la începutul anilor 2000, când era încă căsătorit cu Liudmila Ocheretnaia (divorţul a avut loc în 2013). Cu toate acestea, cei doi nu apar niciodată împreună în public. Sursele Proekt confirmă teoria. Asistenţii şi membrii familiei femeii locuiesc în marea reşedinţă Valdai, iar o soră deţine un apartament în apropiere. În zona Valdai a fost construită o reşedinţă separată pe baza celor care, în Rusia ţarilor, era rezervată elitei aristocratice feminine, unde stau gimnasta şi copiii. Kabaeva ar fi avut doi copii, născuţi în 2015 şi 2019, al căror sex nu este cunoscut.

Potrivit Proekt, Kabaeva deţine în prezent proprietăţi imobiliare în valoare de 120 de milioane de dolari. Alte trei apartamente din statiunea de la Marea Neagră sunt înregistrate pe numele bunicii fostei gimnastei. Uriaşul penthouse se află în complexul rezidenţial Royal Park, un apartament scos la vânzare în 2009 pentru 450 de milioane de ruble (echivalentul a 15 milioane de dolari) şi care a fost achiziţionat apoi doi ani mai târziu cu doar 90 de milioane (3,2 milioane de dolari la timp), sau o cincime din valoarea raportată iniţial.

Potrivit jurnaliştilor Proekt, operaţiunea a fost condusă de Oleg Rudnov, un bărbat foarte apropiat de Putin. Până în 2015, compania a fost deţinută de un avocat din Sankt Petersburg, Vladislav Kopilov. În realitate, din conturile Ermira s-au plătit cumpărături pentru Putin şi pentru rudele lui.

Vila de lângă lacul Valdai se spune că este una dintre proprietăţile preferate ale liderului rus. Ministerul rus al Apărării a instalat recent un sistem de apărare antiaeriană Pantsir-S1, pentru a-l proteja.

Existenţa proprietăţii de lux a fost dezvăluită în 2021 de aliaţii lui Alexei Navalny, liderul opoziţiei întemniţat, care a spus că fondurile statului au fost folosite pentru a o cumpăra.

Fosta gimnastă a fost deputată în cadrul partidului Rusia Unită între 2007 şi 2014. După ce a părăsit Parlamentul, a fost numită şefă a Companiei Naţionale de Media, cu un salariu anual de 7,7 milioane de lire sterline, în ciuda faptului că nu avea experienţă în domeniu media. Kabaeva este un susţinător al invadării Ucrainei.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Kabaeva #lux #Putin

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.