300% pe an? Povestea TUX arată cum promisiunea de aur a devenit un coșmar financiar

Orice persoană își dorește să-și crească economiile rapid, dar tocmai această dorință este exploatată de organizatorii de piramide financiare, avertizează centrul analitic Expert-Grup într-o analiză. Specialiștii subliniază că aceste scheme nu reprezintă investiții reale, ci redistribuirea banilor noilor participanți către cei vechi, până în momentul inevitabil al prăbușirii.

Piramidele financiare promit câștiguri fabuloase – de exemplu, 300% anual – atrăgând investitori prin „dovezi” ale succesului inițial. Însă, în realitate, banii nu sunt investiți în companii, producție sau piețe de capital, ci circulă între participanți. Sistemul se menține doar cât timp intră constant noi investitori. În momentul în care fluxul se oprește, rambursarea devine imposibilă, iar cei mai mulți participanți pierd tot.

„Important de reținut – toate piramidele financiare se prăbușesc, fără excepție. Nu există nicio garanție de recuperare a banilor, dimpotrivă, există garanția pierderii lor”, se arată în analiza Expert-Grup.

Printre caracteristicile prin care pot fi recunoscute schemele piramidale se numără: promisiuni de rentabilități nerealiste, mult peste dobânzile bancare, publicitate agresivă și presiuni pentru a investi imediat, lipsa transparenței privind modul de investiție a banilor, absența documentelor legale, a licențelor și a autorizațiilor, obligația participanților de a aduce alți investitori și plăți efectuate în numerar sau prin portofele electronice greu de urmărit.

Potrivit Expert-Grup, piramidele se adaptează și iau forme noi: proiecte HYIP online cu randamente „uriașe”, pseudo-jocuri online în care utilizatorii „cumpără” active virtuale ce promit câștiguri, portofele electronice și scheme distribuite prin WhatsApp sau Telegra și companii care se dau drept fonduri de pensii, brokeri de criptomonede sau firme de construcții.

Economiștii recomandă verificarea atentă a companiei, a documentelor de constituire, a licențelor și a sursei reale a veniturilor, precum și consultarea mai multor surse independente. „Dacă ni se promite un profit garantat și foarte mare, este aproape sigur vorba de o înșelătorie”, subliniază Expert-Grup.

În cazurile în care o persoană deja a investit, recomandarea este de a sesiza imediat Comisia Națională a Pieței Financiare, procuratura și de a colabora cu alți investitori păgubiți pentru acțiuni colective în instanță.

De la schemele „MMM” din anii 1990 până la platformele „miraculoase” de criptomonede de astăzi, piramidele financiare au o singură finalitate: pierderi pentru marea majoritate a participanților și câștiguri pentru organizatori.

Cel mai recent caz a avut loc în seara zilei de 7 octombrie 2025, piramida financiară TUX s-a prăbușit spectaculos, lăsând în urmă mii de moldoveni fără economii. Pierderile totale sunt estimate la 48 de milioane de euro, potrivit unor surse citate de mai multe canale de Telegram.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#tux #piramida #bani #moldoveni

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Nivelul datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 42% din PIB, nu este în sine cea mai mare problemă pentru finanțele țării. Adevărata vulnerabilitate este costul tot mai mare al deservirii acesteia, susține Oleg Tofilat, fost director al Căii Ferate din Moldova și actual director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor.

„Faptul că avem datorii de 42% din PIB asta nu e așa de mult. Problema e în deservirea datoriei”, a declarat Tofilat.

Potrivit acestuia, Republica Moldova a ajuns să achite aproximativ 6 miliarde de lei anual doar pentru dobânzi, o sumă pe care o consideră extrem de mare raportată la necesitățile de dezvoltare ale țării.

„6 miliarde anual pe dobânzi, asta e foarte mult”, a subliniat Tofilat.

El a comparat aceste cheltuieli cu banii alocați infrastructurii. Uniunea Transportatorilor și Drumarilor pledează pentru majorarea fondului rutier până la aproximativ 3 miliarde de lei, însă, spune Tofilat, pentru proiectele de infrastructură negocierile pot dura ani, în timp ce dobânzile la datorii trebuie achitate la termen.

Fostul șef al CFM atrage atenția și asupra ritmului accelerat în care au crescut cheltuielile pentru deservirea datoriei. Potrivit lui, dacă în jurul anului 2021 acestea erau de aproximativ 1,5 miliarde de lei, în prezent au ajuns la circa 6 miliarde de lei.

„Noi am crescut de la 1 miliard și jumătate, prin 2021, dacă nu greșesc, la 6 miliarde în 5 ani de zile. Și asta o să fie și mai rău”, a avertizat Tofilat.

O altă vulnerabilitate indicată de acesta este deficitul bugetar, estimat la aproximativ 23 de miliarde de lei. În lipsa altor surse de finanțare, această diferență dintre venituri și cheltuieli se transformă, practic, într-o datorie suplimentară pentru stat.

„Noi avem un deficit de 23 de miliarde. Asta automat înseamnă că datoria noastră crește cu 23 de miliarde”, a afirmat el.

Tofilat avertizează că problema nu se încheie odată cu exercițiul bugetar din 2026. În opinia sa, există riscul ca și în 2027 Republica Moldova să intre cu un deficit de ordinul a 20-25 de miliarde de lei, ceea ce ar însemna noi împrumuturi.

„La anul viitor, exercițiul bugetar 2027, probabil că similar ne așteaptă. Aceleași 20-25 de miliarde de deficit. Și iarăși intrăm în datorii”, a declarat Tofilat.

Acesta mai atrage atenția asupra structurii împrumuturilor interne, în special asupra celor contractate pe termen scurt de la băncile comerciale din Republica Moldova. În opinia sa, refinanțarea frecventă expune statul unor riscuri suplimentare și îl face dependent de condițiile pieței.

„Nu doar că este cu dobândă mare, dar este și pe termen scurt, de la băncile noastre. Trebuie să iei pe jumătate de an și fiecare jumătate de an trebuie să te recreditezi. Și asta e un risc”, a explicat Oleg Tofilat.

În opinia fostului director al CFM, starea finanțelor publice nu trebuie evaluată doar prin raportul dintre datoria publică și PIB. La fel de importante sunt costul acestei datorii, perioada pentru care sunt contractate împrumuturile și frecvența cu care statul este obligat să le refinanțeze, mai ales în condițiile unui deficit bugetar de ordinul zecilor de miliarde de lei.