Foamea devine arma tăcută. Reducerea ajutoarelor națiunilor bogate lasă milioane de oameni disperați

Numărul persoanelor care suferă de foame sau se confruntă cu dificultăți grave la nivel mondial continuă să crească, în timp ce contribuțiile financiare ale celor mai bogate națiuni pentru ajutor umanitar scad semnificativ. Potrivit Organizației Națiunilor Unite (ONU), doar aproximativ 60% dintre cei 307 milioane de oameni care vor avea nevoie de asistență umanitară în 2025 vor primi ajutor. Astfel, peste 117 milioane de persoane riscă să rămână fără sprijin esențial, scrie Reuters.

În 2024, ONU estimează că va strânge doar 46% din cele 49,6 miliarde de dolari necesare pentru a acoperi nevoile umanitare globale, marcând al doilea an consecutiv cu un deficit major de finanțare. Acest lucru forțează agențiile umanitare să ia decizii dureroase, cum ar fi reducerea rațiilor alimentare sau limitarea numărului de beneficiari.

În Siria, Programul Alimentar Mondial (PAM), principalul distribuitor de alimente al ONU, a fost nevoit să reducă numărul de persoane asistate de la 6 milioane la doar 1 milion, conform declarațiilor Raniei Dagash-Kamara, director adjunct al organizației. „Suntem într-o situație în care luăm de la cei flămânzi pentru a hrăni pe cei care mor de foame”, a spus Dagash-Kamara.

Cele mai mari contribuții pentru ajutor umanitar provin din Statele Unite, Germania și Comisia Europeană, care au acoperit 58% din finanțarea globală între 2020 și 2024. Cu toate acestea, Germania a redus finanțarea cu 500 de milioane de dolari din 2023 până în 2024 și plănuiește o reducere suplimentară de 1 miliard de dolari pentru 2025.

În același timp, contribuțiile Chinei, Rusiei și Indiei au fost neglijabile, cumulând mai puțin de 1% din finanțarea globală. În 2023, China a oferit doar 11,5 milioane de dolari, iar India 6,4 milioane de dolari pentru ajutor umanitar.

Rezultatul recentelor alegeri din Statele Unite, în urma cărora Donald Trump a fost ales președinte pentru un al doilea mandat, adaugă incertitudine în privința sprijinului american pentru ajutorul umanitar. Trump a încercat anterior să reducă finanțarea internațională și a numit consilieri care susțin tăieri suplimentare în acest domeniu.

Numărul tot mai mare de crize umanitare, agravate de conflicte, fenomene meteorologice extreme și inflația globală, pune o presiune enormă asupra sistemului de ajutor umanitar. În 2023, aproximativ 282 de milioane de oameni din 59 de țări s-au confruntat cu niveluri ridicate de insecuritate alimentară acută.

Lipsa de fonduri suficiente și dificultățile logistice, mai ales în zonele de conflict, îngreunează eforturile de a ajunge la cei care au cea mai mare nevoie de ajutor. Potrivit unui raport al Reuters, crizele din Sudan, Myanmar și Afganistan sunt printre cele mai grave exemple ale eșecului sistemului actual de ajutorare.

Fostul șef al ajutorului umanitar al ONU, Martin Griffiths, a subliniat necesitatea schimbării modelului de finanțare al organizației. Propuneri anterioare, precum introducerea unui sistem de taxe pentru statele membre, similar cu cel folosit pentru bugetul ONU, nu au fost acceptate de donatori.

ONU lucrează acum pentru a diversifica baza de donatori, însă provocările rămân imense. „Nu ne putem baza doar pe același grup de donatori, oricât de generoși ar fi aceștia”, a declarat Jens Laerke, purtător de cuvânt al Biroului pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare al ONU.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#ajutoare #foame #criză

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

În timp ce Republica Moldova sărbătorește Ziua Internațională a Muncii, economistul Veaceslav Ioniță atrage atenția asupra unei realități dure: doar 1 din 5 moldoveni activi muncește, de fapt, în sectorul real al economiei.

Potrivit calculelor sale, Moldova are pe hârtie 2.460.000 de persoane apte de muncă. Însă aproape 930.000 dintre aceștia sunt plecați peste hotare, adică aproape 40%. În țară rămân 1.530.000 de oameni „gata de muncă”, cel puțin teoretic.

Dar nici aici cifrele nu sunt încurajatoare. Aproape jumătate dintre cei rămași în țară nu lucrează deloc – sunt fie la studii, fie bolnavi, fie șomeri sau pur și simplu excluși din piața muncii. În final, doar 854.000 de oameni mai muncesc efectiv în economia națională.

Iar și dintre aceștia, o parte importantă – în jur de 25% – activează în zona gri sau neagră a economiei, fără forme legale, contracte, protecție socială sau contribuții la buget. Numărul celor angajați oficial coboară astfel la 630.000 de persoane.

Dintre acești salariați, aproximativ 160.000 lucrează în sectorul bugetar – administrație publică, educație, sănătate. Astfel, în sectorul real al economiei – cel care generează efectiv valoare adăugată prin producție, servicii sau export – au mai rămas circa 470.000 de oameni.

Adică mai puțin de 1 din 5 moldoveni apți de muncă. Restul, spune Ioniță, „i-am pierdut pe drum: pe drumuri străine, în birocrații fără sens, în sărăcie, în resemnare”.

„Aceasta este realitatea muncii în Moldova în anul 2025. Tristă, dar adevărată. Și poate tocmai de aceea merită spusă astăzi, de 1 Mai”, conchide expertul.