Fum alb la Cuciurgan, după ce Chișinăul a început să livreze gaz

Centrala de la Cuciurgan a trecut la gaz, anunță presa din regiune. Compania Moldovagaz a început să livreze regiunii transnistrene, pe 1 februarie, gazele oferite ca împrumut de guvernul de la Chișinău și Uniunea Europeană pentru a preveni căderea presiunii în conducte și o criză umanitară, după ce livrările de gaze rusești au încetat cu o lună mai devreme.

Comisia pentru Situaţii Excepţionale (CSE), condusă de prim-ministrul Dorin Recean, a aprobat achiziţionarea de gaze naturale pentru malul stâng al Nistrului şi de energie electrică pentru malul drept, în baza unui grant de 30 de milioane de euro oferit de Uniunea Europeană.

SA Energocom, compania responsabilă de achiziţiile de energie ale Republicii Moldova, va procura gaze de pe platforme de tranzacţionare din Uniunea Europeană şi Ucraina, la preţuri de piaţă. Transportul gazelor se va realiza conform unui program agreat cu SRL Tiraspoltransgaz, iar livrările zilnice nu vor depăşi echivalentul a 3 milioane de metri cubi. Costurile pentru transport vor fi acoperite de SA Energocom, conform tarifelor stabilite de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.

În ceea ce priveşte energia electrică, aceasta va fi achiziţionată tot de pe platforme europene şi ucrainene, urmând să fie livrată către consumatorii protejaţi, cum ar fi gospodăriile, instituţiile medicale, unităţile de învăţământ şi centralele electrice din raioanele de est ale Republicii Moldova. Importurile de gaze şi energie electrică vor beneficia de scutire de TVA.

Acest sprijin financiar face parte dintr-un pachet mai larg de 64 de milioane de euro oferit de Uniunea Europeană pentru securitatea energetică a Republicii Moldova. Din această sumă, 34 de milioane de euro vor fi alocate direct bugetului de stat în două tranşe, contribuind la consolidarea sistemului energetic naţional.

Timp de o lună de la întreruperea livrărilor de gaze rusești, regiunea secesionistă a consumat toate rezervele rămase în conductele din stânga Nistrului, folosindu-le mai ales pentru nevoile populației, iar continuarea acestui consum nu mai este posibilă.

Regiunea separatistă prorusă, cu aproape jumătate de milion de locuitori, s-a confruntat cu întreruperi de agent termic, căldură și electricitate.

Transnistria, care nu se află sub jurisdicția Chișinăului din anii 90 ai secolului trecut, era aprovizionată gratuit de compania rusă Gazprom, dar aceste gaze tranzitau Ucraina, care nu a mai reînnoit contractul dintre Kiev și Moscova ce a expirat la 1 ianuarie, ceea ce a dus la întreruperi de căldură și curent electric.

Republica Moldova a fost ferită de întreruperi datorită importurilor de electricitate și gaze din România.

Regiunea transnistreană a rămas fără gaze rusești la 1 ianuarie, când Rusia a oprit livrările la expirarea unui acord de tranzit prin Ucraina, iar concernul rus Gazprom nu a propus rute alternative, în ciuda obligațiilor contractuale. Centrala de la Cuciurgan a trecut la cărbune și livra 150 MWh, volum de curent care era insuficient pentru acoperirea necesităilor regiunii.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#transnitria #gaz #Cuciurgan

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Nivelul datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 42% din PIB, nu este în sine cea mai mare problemă pentru finanțele țării. Adevărata vulnerabilitate este costul tot mai mare al deservirii acesteia, susține Oleg Tofilat, fost director al Căii Ferate din Moldova și actual director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor.

„Faptul că avem datorii de 42% din PIB asta nu e așa de mult. Problema e în deservirea datoriei”, a declarat Tofilat.

Potrivit acestuia, Republica Moldova a ajuns să achite aproximativ 6 miliarde de lei anual doar pentru dobânzi, o sumă pe care o consideră extrem de mare raportată la necesitățile de dezvoltare ale țării.

„6 miliarde anual pe dobânzi, asta e foarte mult”, a subliniat Tofilat.

El a comparat aceste cheltuieli cu banii alocați infrastructurii. Uniunea Transportatorilor și Drumarilor pledează pentru majorarea fondului rutier până la aproximativ 3 miliarde de lei, însă, spune Tofilat, pentru proiectele de infrastructură negocierile pot dura ani, în timp ce dobânzile la datorii trebuie achitate la termen.

Fostul șef al CFM atrage atenția și asupra ritmului accelerat în care au crescut cheltuielile pentru deservirea datoriei. Potrivit lui, dacă în jurul anului 2021 acestea erau de aproximativ 1,5 miliarde de lei, în prezent au ajuns la circa 6 miliarde de lei.

„Noi am crescut de la 1 miliard și jumătate, prin 2021, dacă nu greșesc, la 6 miliarde în 5 ani de zile. Și asta o să fie și mai rău”, a avertizat Tofilat.

O altă vulnerabilitate indicată de acesta este deficitul bugetar, estimat la aproximativ 23 de miliarde de lei. În lipsa altor surse de finanțare, această diferență dintre venituri și cheltuieli se transformă, practic, într-o datorie suplimentară pentru stat.

„Noi avem un deficit de 23 de miliarde. Asta automat înseamnă că datoria noastră crește cu 23 de miliarde”, a afirmat el.

Tofilat avertizează că problema nu se încheie odată cu exercițiul bugetar din 2026. În opinia sa, există riscul ca și în 2027 Republica Moldova să intre cu un deficit de ordinul a 20-25 de miliarde de lei, ceea ce ar însemna noi împrumuturi.

„La anul viitor, exercițiul bugetar 2027, probabil că similar ne așteaptă. Aceleași 20-25 de miliarde de deficit. Și iarăși intrăm în datorii”, a declarat Tofilat.

Acesta mai atrage atenția asupra structurii împrumuturilor interne, în special asupra celor contractate pe termen scurt de la băncile comerciale din Republica Moldova. În opinia sa, refinanțarea frecventă expune statul unor riscuri suplimentare și îl face dependent de condițiile pieței.

„Nu doar că este cu dobândă mare, dar este și pe termen scurt, de la băncile noastre. Trebuie să iei pe jumătate de an și fiecare jumătate de an trebuie să te recreditezi. Și asta e un risc”, a explicat Oleg Tofilat.

În opinia fostului director al CFM, starea finanțelor publice nu trebuie evaluată doar prin raportul dintre datoria publică și PIB. La fel de importante sunt costul acestei datorii, perioada pentru care sunt contractate împrumuturile și frecvența cu care statul este obligat să le refinanțeze, mai ales în condițiile unui deficit bugetar de ordinul zecilor de miliarde de lei.