Transnistria trăiește din piața UE: 7 din 10 exporturi merg spre Europa

13 Ian. 2026, 12:15
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Grîu Tatiana
13 Ian. 2026, 12:15 // Bani și Afaceri //  Grîu Tatiana

Exporturile agenților economici din regiunea transnistreană către statele membre ale Uniunii Europene au constituit, în anul 2025, 71% din totalul livrărilor externe, potrivit Biroului Politici de Reintegrare.

Deși ponderea exporturilor către UE rămâne ridicată, aceasta este mai mică decât în anii precedenți. În 2023, exporturile spre piața comunitară au atins un maxim de 83%, iar în 2024 s-au situat la aproximativ 75%. Prin comparație, în 2019, doar 49% din exporturile regiunii erau orientate către Uniunea Europeană.

Evoluția pe termen mediu indică o consolidare a prezenței pe piața UE: de la circa 58–60% în perioada 2020–2021, ponderea exporturilor a crescut la aproximativ 65% în 2022, urmată de vârful din 2023, înainte de ajustarea din 2024–2025.

În același timp, importurile din Uniunea Europeană au reprezentat anul trecut 48% din total, un nivel apropiat de cel din 2024 (circa 45%), dar inferior celui din 2023, când ajunseseră la 54%.

Principalele destinații ale exporturilor către UE în 2025 au fost România, Polonia și Italia. Totodată, pe parcursul anului au fost eliberate 3 894 de certificate de origine, dintre care 2 099 au confirmat originea preferențială a mărfurilor în comerțul cu statele membre ale Uniunii Europene.

Autoritățile menționează că utilizarea documentelor de model național și desfășurarea tranzacțiilor prin punctele de control monitorizate de Serviciul Vamal al Republicii Moldova au contribuit semnificativ la aprofundarea integrării economice a regiunii transnistrene în piața UE și la uniformizarea regulilor comerciale pe întreg teritoriul țării.

Pentru mai multe știri urmărește-ne

pe TELEGRAM!

11 Sept. 2026, 17:54
 // Categoria: Actual // Autor:  Grîu Tatiana
11 Sept. 2026, 17:54 // Actual //  Grîu Tatiana

Europa se confruntă cu o nouă presiune pe piața carburanților, iar motorina a ajuns în centrul crizei. Marja dintre prețul angro al motorinei și cel al țițeiului a trecut pentru prima dată de 100 de dolari pe baril, ajungând la aproximativ 104 dolari în sudul Europei.

Pe piața internațională ar lipsi în prezent între 1,3 și 1,4 milioane de barili de motorină pe zi, adică aproximativ 15–20% din volumele tranzacționate în mod normal. Restricțiile asupra exporturilor rusești, scăderea stocurilor și problemele de aprovizionare din Asia pun și mai multă presiune pe piața europeană.

Situația este atât de tensionată încât Europa caută motorină la mii de kilometri distanță. Aproximativ 90.000 de tone de motorină sunt transportate din Coreea de Sud spre nord-vestul Europei, pe o rută de peste 12.000 de mile, adică aproximativ 19.000 de kilometri. Europa a importat, de asemenea, motorină din Mexic în august, pentru prima dată în ultimii șapte ani.

În India, rafinăriile încearcă să acopere o parte din deficit și funcționează la 105–108% din capacitatea nominală. Producătorii indieni pun accent pe motorină, inclusiv în detrimentul combustibilului pentru aviație, pe fondul cererii ridicate și al deficitului mondial de distilate.

Presiunea vine și dinspre petrol. Țițeiul a trecut din nou de 100 de dolari pe baril, după escaladarea conflictului dintre Statele Unite și Iran. WTI a depășit 102 dolari, iar Brent a ajuns la peste 107 dolari pe baril.

În același timp, Europa intră în toamnă cu depozitele de gaze umplute în proporție de aproximativ 67%. La 8 septembrie, nivelul era de 67,3%, cu circa 12,8 miliarde de metri cubi mai puțin decât în aceeași perioadă a anului trecut.

Mai multe state europene au început deja să intervină pentru a limita efectul scumpirilor. Italia a prelungit reducerea fiscală pentru motorină, cu un efect de aproximativ 17 eurocenți pe litru, în timp ce Germania limitează majorările de preț la benzinării la o singură dată pe zi. Bulgaria oferă compensații consumatorilor vulnerabili, iar Turcia folosește un mecanism fiscal prin care încearcă să amortizeze automat creșterile de preț.

Problema este că reducerile de taxe și compensațiile pot tempera prețul plătit de consumatori, dar nu pot rezolva lipsa fizică de motorină. Iar efectele nu se opresc la stațiile de alimentare: motorina este esențială pentru transport, agricultură, logistică, construcții și industrie, astfel că scumpirea ei poate ajunge în prețurile alimentelor și ale altor bunuri și servicii.