Ce prevede un contract de leasing financiar și operațional?

27 Sept. 2021, 15:08
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  MD Bani
27 Sept. 2021, 15:08 // Bani și Afaceri //  MD Bani

În conformitate cu Standardele Naționale de Contabilitate „Contracte de leasing”, contractul de lеasing este un contract potrivit căruia locatorul cedează locatarului, contra unei plăţi sau serii de plăţi, dreptul de utilizare a activului pentru o perioadă convenită de timp. În sensul prezentului standard noţiunea de lеasing cuprinde de asemenea arenda, locaţiunea (închirierea).
În funcţie de gradul de repartizare între locator şi locatar a riscurilor şi beneficiilor aferente deţinerii activelor transmise în leasing, se delimitează două tipuri de leasing: financiar şi operaţional.

Tipul leasingului se stabileşte la începutul termenului de leasing în baza condiţiilor contractuale şi trebuie să fie identic pentru locatar şi locator. La clasificarea contractului de leasing este necesar a asigura prioritatea conţinutului asupra formei, adică a lua în considerare mai curând esenţa economică a contractului, decât forma lui juridică, scrie contabilsef.md.

Contractul de leasing financiar prevede respectarea cel puţin a uneia din următoarele condiţii:

1) La expirarea termenului de leasing dreptul de proprietate asupra activului transmis în leasing trece la locatar;
   Exemplul 1. Entitatea „A” a procurat un activ şi l-a transmis în leasing entităţii „B” pe 4 ani. Conform condiţiilor contractuale la sfîrşitul termenului de leasing locatorul va transfera locatarului dreptul de proprietate asupra activului.
În baza datelor din exemplu, leasingul se clasifică ca financiar.
2) Termenul contractului de leasing constituie cel puţin 75% din durata de funcţionare economică a activului transmis în leasing;
Exemplul 2. Entitatea „A” a procurat un activ şi l-a transmis în leasing entităţii „B” pe 4 ani. Conform contractului de leasing locatarul va returna activul locatorului la sfârşitul termenului de leasing. Locatorul estimează durata de funcţionare economică a activului la 5 ani.
În baza datelor din exemplu, leasingul se clasifică ca financiar, întrucât termenul contractului de leasing constituie 80% [(4 ani : 5 ani) x 100] din durata de funcţionare economică a activului transmis în leasing.
3) Suma plăţilor minime de leasing constituie cel puţin 90% din valoarea justă a activului transmis în leasing.
Exemplul 3. Entitatea „A” a procurat la începutul anului 201X un activ la valoarea justă de 800 000 lei şi l-a transmis în leasing entităţii „B” pe 4 ani. Conform contractului de leasing locatarul este obligat să:
(a) achite la începutul termenului de leasing un avans în sumă de 30 000 lei,
(b) efectueze la sfîrşitul fiecărui din primii 3 ani plăţi egale cu 252 880 lei şi la sfârşitul anului 201X+3 − plată de 252 890 lei pentru achitarea valorii rambursabile a activului şi dobânzii de leasing la o rată anuală de 15% și
(c) returneze locatorului la sfârşitul termenului de leasing activul la o valoare estimativă de 84 000 lei.

Locatorul estimează durata de funcţionare economică a activului la 6 ani.
În baza datelor din exemplu, leasingul se clasifică ca financiar, întrucât suma plăţilor minime de leasing constituie 1 125 530 lei (30 000 lei + 252 880 lei x 3 ori + 252 890 lei + 84 000 lei) ceea ce depăşeşte valoarea justă a activului.
În cazul în care contractul de leasing nu conţine nici o condiţie din cele 3 sus-menționate din prezentul standard, contractul de leasing se consideră operaţional.
Contractul de arendă a terenului agricol se consideră operaţional.

Dacă locatorul şi locatarul au convenit să modifice condiţiile contractului de leasing în aşa mod ca să se schimbe clasificarea efectuată anterior, atunci contractul revizuit este considerat în scopuri contabile un contract nou. Modificările estimărilor contabile (de exemplu, privind durata de funcţionare economică, valoarea reziduală a activului transmis în leasing) sau modificările de circumstanţe (de exemplu, neîndeplinirea obligaţiilor de către locatar) nu condiţionează revizuirea clasificării leasingului în scopuri contabile.

29 Iun. 2026, 17:05
 // Categoria: Bănci şi Finanţe // Autor:  Ursu Victor
29 Iun. 2026, 17:05 // Bănci şi Finanţe //  Ursu Victor

Datoria de stat a Republicii Moldova a ajuns la 143,09 miliarde de lei la sfârșitul lunii mai 2026, cu peste 10,3 miliarde de lei mai mult decât la sfârșitul anului trecut. Datele Ministerului Finanțelor arată însă că nu doar volumul datoriei crește, ci și riscurile asociate administrării acesteia.

Potrivit datelor publicate, două dintre limitele de risc stabilite chiar de Guvern prin Programul „Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2026–2028)” au fost deja depășite.

Astfel, ponderea datoriei cu rată variabilă a dobânzii a ajuns la 61,1%, peste plafonul maxim de 60% stabilit de autorități. Totodată, 95,8% din valorile mobiliare de stat aflate în circulație pe piața internă ajung la scadență în decurs de un an, peste limita de 90% prevăzută în programul de administrare a datoriei.

În schimb, alți indicatori rămân în limitele asumate. Ponderea datoriei scadente într-un an este de 34,4%, sub plafonul de 35%, iar maturitatea medie a datoriei de stat este de 7,2 ani, peste pragul minim de șase ani.

Structura datoriei arată că 59,6% reprezintă datorie externă, iar 40,4% datorie internă. La sfârșitul lunii mai, datoria de stat reprezenta aproximativ 37% din PIB-ul prognozat pentru anul 2026.

Datele mai relevă și o creștere a costurilor de deservire a datoriei. În primele cinci luni ale anului, statul a achitat 1,72 miliarde de lei pentru serviciul datoriei interne și 705 milioane de lei pentru cea externă, în total peste 2,42 miliarde de lei.

În același timp, structura datoriei externe continuă să se modifice. Pentru prima dată, ponderea împrumuturilor cu dobândă flotantă a ajuns la 51,9% și au depășit-o pe cea a împrumuturilor cu dobândă fixă, care a coborât la 48,1%, ceea ce expune bugetul într-o măsură mai mare la eventuale creșteri ale ratelor internaționale ale dobânzilor.

Datele Ministerului Finanțelor mai arată că aproape 90% din datoria externă este contractată de la creditori multilaterali, iar principalii finanțatori sunt Fondul Monetar Internațional, Uniunea Europeană și Banca Europeană de Investiții.