Gaze rusești – o armă politică? Care este situația în UE

31 Dec. 2021, 18:30
 // Categoria: Actual // Autor:  MD Bani
31 Dec. 2021, 18:30 // Actual //  MD Bani

Germania pompează gazele ruseşti înapoi către Polonia în contextul în care Gazprom şi-a redus livrările către UE. În condiţiile în care Rusia îşi continuă jocurile de război cu o UE din ce în ce mai divizată, noul front pare a fi gazoductul Yamal-Europa, scrie Deutsche Welle, citat de Ziarul Financiar.

Yamal-Europa, cel mai lung gazoduct din Europa, transportă de obicei gaze ruseşti către, şi nu dinspre Germania. În ultima vreme, însă, acesta a trimis în principal gaze ruseşti dinspre Germania înapoi către Polonia. Scopul? Acoperirea unui deficit în condiţiile scăderii puternice a temperaturilor şi reducerii livrărilor de către ruşi.

Observatorii au avertizat că preşedintele rus Vladimir Putin ar putea folosi energia ca pe o armă în cazul în care controversatul gazoduct Nord Stream 2 (NS2) merge mai departe. De fapt, exact acest lucru se întâmplă acum.

Pe 21 decembrie, Rusia a oprit livrările de gaze via Yamal-Europa, băgând spaima în pieţe. Preţurile au urcat la 160 de euro de la 100 de euro. Cererea ridicată de gaze din Asia alimentează de asemenea creşterea preţurilor. Consumatorii europeni vor resimţi o parte din aceste creşteri în 2022.

Potrivit autorităţilor germane, două treimi din gazele importate de Germania provin din Rusia şi fostele ţări sovietice via gazoductul Yamal. Capacitatea acestuia este de 32,9 miliarde de metri cubi de gaze pe an.

Preşedintele rus Vladimir Putin a dat vina pentru livrările mai reduse ale Gazprom pe importatorii din Germania şi Franţa şi faptul că aceştia nu au semnat contracte pe termen lung.

În condiţiile în care Polonia nu-şi va continua contractele pe termen lung cu Gazprom după expirarea acestora anul viitor, şi cu Ucraina o problemă pentru Rusia, este vital pentru Kremlin să facă tot posibilul pentru a lansa NS2.

Vicepremierul rus Alexander Novak a declarat că Europa nu beneficiază de livrări suplimentare din partea Rusiei din cauza amânărilor legate de NS2. “Liderii europeni au greşit în reducerea utilizării contractelor pe termen lung. Toate problemele din Europa occidentală sunt create de aceştia, iar Gazprom nu este de vină. Mai bine s-ar uita în oglindă”.

Aici este însă problema: NS2 nu mai este un proiect exclusiv comercial.

Când Kremlinul vede semne de slăbiciune din partea celor pe care-i consideră adversari, pur şi simplu nu poate rezista impulsului de a ataca, indiferent de impactul asupra intereselor pe termen lung ale Rusiei”, arată Albrecht Rothacher, fost diplomat european.

În primul rând, ruşilor nu le place noul guvern german, şi în special ecologiştii care, dacă vor reuşi cu politicile privitoare la schimbările climatice, ar ameninţa modelul de business bazat pe combustibili fosili ai Rusiei. De aici nevoia de a demonstra cine deţine puterea şi de a da o lecţie când temperaturile sunt cele mai scăzute în Europa centrală şi cererea este ridicată şi când panourile solare sunt sub zăpadă, iar vântul nu bate”.

Germania a jucat un joc riscant cu Rusia în timpul unei tranziţii foarte complicate dinspre combustibilii fosili. “Exitul nemţilor din energie nucleară, cărbune şi petrol îi convine perfect Rusiei, în condiţiile în care regenerabilele nu sunt în măsură să satisfacă cererea în creştere”, arată Rothacher.

În opinia acestuia, ceea ce vedem acum cu inversarea fluxurilor gazoductului Yamal dinspre Germania către Polonia este doar preludiul lucrurilor mai importante care vor urma.

07 Sept. 2026, 22:10
 // Categoria: Bănci şi Finanţe // Autor:  Ursu Victor
07 Sept. 2026, 22:10 // Bănci şi Finanţe //  Ursu Victor

Nivelul datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 42% din PIB, nu este în sine cea mai mare problemă pentru finanțele țării. Adevărata vulnerabilitate este costul tot mai mare al deservirii acesteia, susține Oleg Tofilat, fost director al Căii Ferate din Moldova și actual director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor.

„Faptul că avem datorii de 42% din PIB asta nu e așa de mult. Problema e în deservirea datoriei”, a declarat Tofilat.

Potrivit acestuia, Republica Moldova a ajuns să achite aproximativ 6 miliarde de lei anual doar pentru dobânzi, o sumă pe care o consideră extrem de mare raportată la necesitățile de dezvoltare ale țării.

„6 miliarde anual pe dobânzi, asta e foarte mult”, a subliniat Tofilat.

El a comparat aceste cheltuieli cu banii alocați infrastructurii. Uniunea Transportatorilor și Drumarilor pledează pentru majorarea fondului rutier până la aproximativ 3 miliarde de lei, însă, spune Tofilat, pentru proiectele de infrastructură negocierile pot dura ani, în timp ce dobânzile la datorii trebuie achitate la termen.

Fostul șef al CFM atrage atenția și asupra ritmului accelerat în care au crescut cheltuielile pentru deservirea datoriei. Potrivit lui, dacă în jurul anului 2021 acestea erau de aproximativ 1,5 miliarde de lei, în prezent au ajuns la circa 6 miliarde de lei.

„Noi am crescut de la 1 miliard și jumătate, prin 2021, dacă nu greșesc, la 6 miliarde în 5 ani de zile. Și asta o să fie și mai rău”, a avertizat Tofilat.

O altă vulnerabilitate indicată de acesta este deficitul bugetar, estimat la aproximativ 23 de miliarde de lei. În lipsa altor surse de finanțare, această diferență dintre venituri și cheltuieli se transformă, practic, într-o datorie suplimentară pentru stat.

„Noi avem un deficit de 23 de miliarde. Asta automat înseamnă că datoria noastră crește cu 23 de miliarde”, a afirmat el.

Tofilat avertizează că problema nu se încheie odată cu exercițiul bugetar din 2026. În opinia sa, există riscul ca și în 2027 Republica Moldova să intre cu un deficit de ordinul a 20-25 de miliarde de lei, ceea ce ar însemna noi împrumuturi.

„La anul viitor, exercițiul bugetar 2027, probabil că similar ne așteaptă. Aceleași 20-25 de miliarde de deficit. Și iarăși intrăm în datorii”, a declarat Tofilat.

Acesta mai atrage atenția asupra structurii împrumuturilor interne, în special asupra celor contractate pe termen scurt de la băncile comerciale din Republica Moldova. În opinia sa, refinanțarea frecventă expune statul unor riscuri suplimentare și îl face dependent de condițiile pieței.

„Nu doar că este cu dobândă mare, dar este și pe termen scurt, de la băncile noastre. Trebuie să iei pe jumătate de an și fiecare jumătate de an trebuie să te recreditezi. Și asta e un risc”, a explicat Oleg Tofilat.

În opinia fostului director al CFM, starea finanțelor publice nu trebuie evaluată doar prin raportul dintre datoria publică și PIB. La fel de importante sunt costul acestei datorii, perioada pentru care sunt contractate împrumuturile și frecvența cu care statul este obligat să le refinanțeze, mai ales în condițiile unui deficit bugetar de ordinul zecilor de miliarde de lei.