Femeile lui Putin. Cine conduce mașinăria propagandistică a Kremlinului

Când o mașină-capcană a explodat la periferia Moscovei, ucigând-o pe tânăra Daria Dughina, ochii Occidentului s-au îndreptat imediat către tatăl ei, Aleskandr Dughin – filosoful ultranaționalist despre care se spune că ar fi fost „ghidul spiritual” al invaziei ordonate de Vladimir Putin în Ucraina.

Dar Dughina însăși a avut un rol public în promovarea imaginii Kremlinului: în țară, ea ataca Occidentul în apariții televizate, în timp ce pentru cititorii occidentali înființase o platformă online, în limba engleză, foarte bine deghizată, care insinua o viziune pro-Kremlin, scrie CNN într-o analiză despre uriașa mașinărie rusă a dezinformării, care este condusă de câteva femei foarte influente, fidele lui Putin.

Roman Osadciuk, cercetător la Digital Forensic Research Lab (DFRLab) al think-tank-ului american Atlantic Council, a investigat și analizat toate scrierile și producțiile digitale ale Dariei Dughina din 2020 încoace și a ajuns la concluzia că tânăra avea potențial să devină un jucător important al războiului de propagandă.
Războiul hibrid al lui Putin este o operațiune vastă, care se așază pe mai multe niveluri.

Dughina face parte din acea tagmă a purtătorilor de cuvânt de rang înalt – precum Dmitri Peskov sau Maria Zaharova -, a prezentatorilor TV înflăcărați, precum Vladimir Soloviov, a activiștilor și nenumăraților influenceri, care – ca și ea – au pompat conținut favorabil Kremlinului pe bloguri și site-uri ce țintesc de fapt publicul din Occident, multe dintre acestea având originea bine camuflată.

Toți aceștia au ca misiune să semene discordie și neîncredere față de guvernele din lumea occidentală, să creeze o polarizare suplimentară și să expună problemele și diviziunile din societățile occidentale, subliniază Roman Osadciuk.

Daria Dughina, în spatele unui site dubios care atacă Occidentul

Daria Dughina îi călca pe urme tatălui. În discursurile publice, în aparițiile din mass-media și pe site-ul pe care îl crease promova o viziune asupra lumii asemănătoare cu cea a tatălui: punea un accent puternic pe „puterea tradițiilor” și considera religia drept componentă esențială a guvernării. În centrul convingerilor sale era un angajament ferm față de obiectivele imperiale rusești. Într-o apariție televizată chiar înainte de moartea sa, Dughina spunea că Occidentul trebuie să fie „hrănit” cu războiul Rusiei din Ucraina pentru a se „trezi” din viziunea sa „needucată” asupra lumii.

În 2020, Dughina a devenit redactor-șef la United World International (UWI), un site de politică externă, în limbile engleză și turcă, creat de „Proiectul Lahta”, o rețea propagandistică despre care Departamentul de Stat al SUA spune că s-a folosit de profiluri online fictive pentru a interveni în alegerile din Statele Unite. Site-ul imită formatul grupurilor de reflecție și al blogurilor de știri occidentale, prezentând articole ale unor „colaboratori din întreaga lume” și, în afară de ocazionalele erori de traducere, are puține urme ale originii sale rusești.

Femeile tinere, instrumente pentru „soft power”
Olga Lautman, cercetător la Centrul pentru Analiza Politicilor Europene (CEPA), cu sediul la Washington, spune că aceste site-uri sunt extrem de importante pentru obiectivele de „soft power” ale Rusiei. „Toate aceste site-uri pompează același mesaj, aceleași puncte de discuție. Cititorul îl citește în limba sa, se simte confortabil, dar nu este neapărat sigur de unde provin informațiile. Scopul, la o scară mai mare, este de a schimba balanța de putere dinspre Statele Unite către Rusia și de a permite creșterea autoritarismului și subminarea democrației”, arată cercetătoarea.

De altfel, interesul Dariei Dughina s-a extins dincolo de Rusia și Ucraina. Site-ul său și discuțiile s-au axat frecvent pe alegerile din Europa, iar în 2017 a fost implicat în promovarea candidatei de extremă dreapta la Președinția Franței, Marine Le Pen.
Lautman spune că nu este o coincidență faptul că femeile tinere se află adesea în prima linie a războiului informațional.

„Rusia a știut întotdeauna să folosească femeile ca agenți operativi. Se întâmplă ca femeile să atragă o mulțime mai mare, ele pot relaționa cu populația tânără. Nu-mi pot imagina un grup de tineri de 20-30 de ani agățați de fiecare cuvânt al lui Aleksandr Dughin, dar Dughina este mai energică și poate să atragă mai mult acest grup de vârstă”, reliefează Lautman.

Războinicele lui Putin de pe frontul intern: Margarita Simonian

Acasă, propaganda Kremlinului este trâmbițată în fiecare seară prin intermediul televizoarelor, la o scară care eclipsează cu mult producția unor activiști mai tineri, în mare parte digitali, cum era Dughina.
Aici intră în scenă Vladimir Soloviov, pe care Departamentul de Stat al SUA îl descrie ca fiind probabil cel mai „energic” propagandist al guvernului rus.

Dar și acest efort propagandistic este condus adesea de personalități feminine proeminente. Multe dintre „războinicele” lui Putin s-au grăbit să-i aducă un omagiu Dariei Dughina și au cerut represalii dure împotriva Ucrainei pentru moartea ei.

Vârful de lance al vocilor propagandistice feminine este Margarita Simonian, redactorul-șef al postului de televiziune de stat RT (fostul Russia Today), a cărui emisie a fost interzisă în mai multe țări occidentale după invazia Moscovei. După moartea Dariei Dughina, Simonian cerea imperativ pe canalul său de Telegram ca Rusia să vizeze „centrele de decizie” din Ucraina.

Olga Skabeieva și Maria Zaharova

Lumea puternic militantă a televiziunii ruse de stat este poate cel mai bine reprezentată de Olga Skabeieva, o prezentatoare TV radicală, care cere în mod regulat intensificarea atacurilor rusești asupra Ucrainei și care a îndemnat Moscova „să demilitarizeze tot NATO”. De altfel, i se spune „Păpușa de Fier” a lui Putin.

Ea a declarat că populația LGBTQ+ în creștere în Occident va însemna în cele din urmă că „popoarele vor rămâne fără oameni” în Vest, deoarece „nu se vor mai reproduce”, și crede că Rusia va trebui să îi „denazifice” și pe „trans-fasciști”. De asemenea, în contextul recentului val de căldură din Europa, a afirmat că „natura este și ea de partea Rusiei”.

„Rolul lor este a introduce viziunile Kremlinului în mintea oamenilor obișnuiți și orice ar fi, asta vor repeta de dimineața până seara”, punctează Lautman.

#propagandiste #zaharova #Putin

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.