Femeile lui Putin. Cine conduce mașinăria propagandistică a Kremlinului

29 Aug. 2022, 07:15
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
29 Aug. 2022, 07:15 // Actual //  bani.md

Când o mașină-capcană a explodat la periferia Moscovei, ucigând-o pe tânăra Daria Dughina, ochii Occidentului s-au îndreptat imediat către tatăl ei, Aleskandr Dughin – filosoful ultranaționalist despre care se spune că ar fi fost „ghidul spiritual” al invaziei ordonate de Vladimir Putin în Ucraina.

Dar Dughina însăși a avut un rol public în promovarea imaginii Kremlinului: în țară, ea ataca Occidentul în apariții televizate, în timp ce  pentru cititorii occidentali înființase o platformă online, în limba engleză, foarte bine deghizată, care insinua o viziune pro-Kremlin, scrie CNN într-o analiză despre uriașa mașinărie rusă a dezinformării, care este condusă de câteva femei foarte influente, fidele lui Putin.

Roman Osadciuk, cercetător la Digital Forensic Research Lab (DFRLab) al think-tank-ului american Atlantic Council, a investigat și analizat toate scrierile și producțiile digitale ale Dariei Dughina din 2020 încoace și a ajuns la concluzia că tânăra avea potențial să devină un jucător important al războiului de propagandă.
Războiul hibrid al lui Putin este o operațiune vastă, care se așază pe mai multe niveluri.

Dughina face parte din acea tagmă a purtătorilor de cuvânt de rang înalt – precum Dmitri Peskov sau Maria Zaharova -, a prezentatorilor TV înflăcărați, precum Vladimir Soloviov, a activiștilor și nenumăraților influenceri, care – ca și ea – au pompat conținut favorabil Kremlinului pe bloguri și site-uri ce țintesc de fapt publicul din Occident, multe dintre acestea având originea bine camuflată.

Toți aceștia au ca misiune să semene discordie și neîncredere față de guvernele din lumea occidentală, să creeze o polarizare suplimentară și să expună problemele și diviziunile din societățile occidentale, subliniază Roman Osadciuk.

Daria Dughina, în spatele unui site dubios care atacă Occidentul

Daria Dughina îi călca pe urme tatălui. În discursurile publice, în aparițiile din mass-media și pe site-ul pe care îl crease promova o viziune asupra lumii asemănătoare cu cea a tatălui: punea un accent puternic pe „puterea tradițiilor” și considera religia drept componentă esențială a guvernării. În centrul convingerilor sale era un angajament ferm față de obiectivele imperiale rusești. Într-o apariție televizată chiar înainte de moartea sa, Dughina spunea că Occidentul trebuie să fie „hrănit” cu războiul Rusiei din Ucraina pentru a se „trezi” din viziunea sa „needucată” asupra lumii.

În 2020, Dughina a devenit redactor-șef la United World International (UWI), un site de politică externă, în limbile engleză și turcă, creat de „Proiectul Lahta”, o rețea propagandistică despre care Departamentul de Stat al SUA spune că s-a folosit de profiluri online fictive pentru a interveni în alegerile din Statele Unite. Site-ul imită formatul grupurilor de reflecție și al blogurilor de știri occidentale, prezentând articole ale unor „colaboratori din întreaga lume” și, în afară de ocazionalele erori de traducere, are puține urme ale originii sale rusești.

Femeile tinere, instrumente pentru „soft power”
Olga Lautman, cercetător  la Centrul pentru Analiza Politicilor Europene (CEPA), cu sediul la Washington, spune că aceste site-uri sunt extrem de importante pentru obiectivele de „soft power” ale Rusiei. „Toate aceste site-uri pompează același mesaj, aceleași puncte de discuție. Cititorul îl citește în limba sa, se simte confortabil, dar nu este neapărat sigur de unde provin informațiile. Scopul, la o scară mai mare, este de a schimba balanța de putere dinspre Statele Unite către Rusia și de a permite creșterea autoritarismului și subminarea democrației”, arată cercetătoarea.

De altfel, interesul Dariei Dughina s-a extins dincolo de Rusia și Ucraina. Site-ul său și discuțiile s-au axat frecvent pe alegerile din Europa, iar în 2017 a fost implicat în promovarea candidatei de extremă dreapta la Președinția Franței, Marine Le Pen.
Lautman spune că nu este o coincidență faptul că femeile tinere se află adesea în prima linie a războiului informațional.

„Rusia a știut întotdeauna să folosească femeile ca agenți operativi. Se întâmplă ca femeile să atragă o mulțime mai mare, ele pot relaționa cu populația tânără. Nu-mi pot imagina un grup de tineri de 20-30 de ani agățați de fiecare cuvânt al lui Aleksandr Dughin, dar Dughina este mai energică și poate să atragă mai mult acest grup de vârstă”, reliefează Lautman.

Războinicele lui Putin de pe frontul intern: Margarita Simonian

Acasă, propaganda Kremlinului este trâmbițată în fiecare seară prin intermediul televizoarelor, la o scară care eclipsează cu mult producția unor activiști mai tineri, în mare parte digitali, cum era Dughina.
Aici intră în scenă Vladimir Soloviov, pe care Departamentul de Stat al SUA îl descrie ca fiind probabil cel mai „energic” propagandist al guvernului rus.

Dar și acest efort propagandistic este condus adesea de personalități feminine proeminente. Multe dintre „războinicele” lui Putin s-au grăbit să-i aducă un omagiu Dariei Dughina și au cerut represalii dure împotriva Ucrainei pentru moartea ei.

Vârful de lance al vocilor propagandistice feminine este Margarita Simonian, redactorul-șef al postului de televiziune de stat RT (fostul Russia Today), a cărui emisie a fost interzisă în mai multe țări occidentale după invazia Moscovei. După moartea Dariei Dughina, Simonian cerea imperativ pe canalul său de Telegram ca Rusia să vizeze „centrele de decizie” din Ucraina.

Olga Skabeieva și Maria Zaharova

Lumea puternic militantă a televiziunii ruse de stat este poate cel mai bine reprezentată de Olga Skabeieva, o prezentatoare TV radicală, care cere în mod regulat intensificarea atacurilor rusești asupra Ucrainei și care a îndemnat Moscova „să demilitarizeze tot NATO”. De altfel, i se spune „Păpușa de Fier” a lui Putin.

Ea a declarat că populația LGBTQ+ în creștere în Occident va însemna în cele din urmă că „popoarele vor rămâne fără oameni” în Vest, deoarece „nu se vor mai reproduce”, și crede că Rusia va trebui să îi „denazifice” și pe „trans-fasciști”. De asemenea, în contextul recentului val de căldură din Europa, a afirmat că „natura este și ea de partea Rusiei”.

„Rolul lor este a introduce viziunile Kremlinului în mintea oamenilor obișnuiți și orice ar fi, asta vor repeta de dimineața până seara”, punctează Lautman.

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.