Minele de sare din Soledar: o fortăreață care poate fi crucială pentru Rusia în războiul din Ucraina

13 Ian. 2023, 15:04
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
13 Ian. 2023, 15:04 // Actual //  bani.md

Vladimir Putin recunoaște că situația din zonele anexate din Ucraina este dificilă. Grupul de mercenari Wagner asigură că deține controlul asupra orașului Soledar după câteva zile de lupte violente, deși Kievul neagă acest lucru, iar Moscova îndeamnă la prudență și deocamdată nu consideră zona controlată oficial. Dacă va fi confirmată, ar fi cea mai mare victorie a Rusiei asupra Ucrainei în ultimele șase luni de război.

Orașul Soledar, la aproximativ 10 kilometri nord de orașul distrus Bahmut, este acum principala țintă a trupelor ruse. Dar de ce este această locație atât de importantă? Trebuie să ne întoarcem cu câțiva ani înapoi, la invazia rusă din 2014 în regiunea Donbas, regiune căreia îi aparțin Soledar și vecinul său Bahmut. Deși Rusia și-a revendicat controlul asupra Republicii Populare Donețk, principala regiune a Donbasului, cele două orașe au rezistat până acum. Când Rusia a început războiul împotriva Ucrainei în februarie 2022, această zonă a fost din nou una dintre țintele principale, iar Bahmut și, mai ales, Soledar, sunt considerate cheia pentru obținerea controlului total asupra Donbasului.

Micul oraș Soledar, cu puțin peste 10.000 de locuitori, este caracterizat de mina de sare Artiomsol. Un întreg oraș subteran, o enclavă prețioasă datând din secolul al XIX-lea și care în timpul războiului a devenit o fortăreață strategică. Cu toate acestea, înainte de începerea conflictului, rolul său era destul de diferit. Acest labirint de galerii și pasaje, cu peste 200 de kilometri de tuneluri la o adâncime de 300 de metri, a fost vizitat de o mulțime de turiști. În interior, există un teren de fotbal, o sală de concerte și există chiar loc, printre tavanele sale înalte de până la 30 de metri, pentru o biserică.

În ultimele zile, forțele ruse au făcut destule progrese în zonă. Rusia este conștientă de faptul că minele reprezintă un loc practic inexpugnabil, ferit de rachete și drone și lipsit de radare prin satelit. Este refugiul perfect, capabil să ofere adăpost pentru mii de soldați și civili, dar și să depoziteze arme. Prin urmare, pierderea acestei poziții ar fi ruinătoare pentru Ucraina.

Anunțul făcut de șeful companiei Wagner

Șeful companiei paramilitare Wagner, Evgheni Prigojin, a asigurat, marți dimineață, că unitățile sale au preluat minele Soledar, de unde a publicat o imagine împreună cu unitatea sa. Totuși, purtătorul de cuvânt al comandamentului estic al forțelor ucrainene, Serhii Șerevati, a insistat că „nu este adevărat că a căzut” complet, iar Departamentul de Comunicații Strategice al Forțelor Armate a pus sub semnul întrebării autenticitatea fotografiei.

„Se pare că locația pe care o arată nu corespunde realității și că nu sunt cu adevărat salinele Soledar cele care apar în imagini”, a clarificat Șerevati înainte de a remarca că, prin aceste informații, Moscova ar putea încerca să justifice „pierderile mari în rândul prizonierilor”. În acest sens, forțele ucrainene au lansat câteva fotografii în care arată minele de sare fără nicio prezență a armatei ruse. „Se pare că nu este adevărat și că nu sunt în minele din Soledar, care a fost și va fi întotdeauna ucrainean”, a indicat Armata.

Dacă armata lui Putin preia în cele din urmă Soledar, ar fi la un pas de a lua Bahmut și odată cu el, de cheile de intrare ale regiunii Donețk. Ceva după care tânjește de mult și care ar schimba cursul războiului.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

22 Oct. 2026, 11:17
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
22 Oct. 2026, 11:17 // Actual //  Ursu Victor

Republica Moldova se îndreaptă spre pragul de un milion de autoturisme, în timp ce infrastructura rutieră abia mai face față numărului tot mai mare de vehicule. Numai în perioada 2025–2026, în țară vor fi importate, potrivit estimărilor, aproximativ 130 de mii de automobile, aproape cât întregul parc auto de pe malul drept al Nistrului la începutul independenței. Economistul Veaceslav Ioniță avertizează că ambuteiajele care paralizează astăzi Chișinăul ar putea deveni o problemă permanentă și în alte orașe.

Potrivit unei analize publicate de economistul Veaceslav Ioniță, în 2025 Republica Moldova a înregistrat un record absolut la importul de autoturisme, cu aproximativ 64 de mii de unități într-un singur an. Tendințele din 2026 indică posibilitatea depășirii acestui nivel, ceea ce ar ridica importurile cumulate din cei doi ani la circa 130 de mii de automobile.

Pentru a ilustra amploarea fenomenului, economistul compară situația actuală cu cea de la începutul anilor ’90. În 1990, pe malul drept al Nistrului existau aproximativ 144 de mii de autoturisme. Astfel, în numai doi ani, Moldova ar putea importa aproape tot atâtea automobile câte circulau în întreaga țară, pe teritoriul controlat în prezent de autoritățile constituționale, în ajunul independenței.

Creșterea este și mai spectaculoasă în comparație cu anul 1970, când pe malul drept al Nistrului erau înregistrate doar 8.200 de autoturisme. La sfârșitul trimestrului III din 2026, parcul auto a ajuns la 926,4 mii de unități, ceea ce reprezintă o majorare de aproape 113 ori în 56 de ani.

„Practic, încercăm să acomodăm un parc auto de 113 ori mai mare într-o infrastructură a cărei structură de bază s-a schimbat relativ puțin”, constată economistul.

Potrivit lui Ioniță, problema este că extinderea infrastructurii rutiere nu a ținut pasul cu ritmul de creștere a numărului de automobile. O mare parte dintre străzile și bulevardele utilizate astăzi au fost proiectate încă în perioada sovietică, pentru un trafic incomparabil mai redus. Deși unele artere au fost modernizate sau extinse, capacitatea generală a rețelei rutiere, în special în orașe, a crescut mult mai lent decât parcul auto.

Datele prezentate de economist arată că, în 2020, Republica Moldova avea aproximativ 678 de mii de autoturisme, iar la sfârșitul anului 2025 numărul acestora ajunsese la aproape 893 de mii. Este vorba despre o creștere netă de 215 mii de automobile în doar cinci ani.

În aceeași perioadă au fost procurate aproximativ 249 de mii de autoturisme, în timp ce circa 34 de mii au fost radiate din evidență. Economistul precizează că nu toate automobilele cumpărate se adaugă automat la parcul existent, deoarece o parte înlocuiesc vehiculele vechi.

Numai în primele nouă luni ale anului 2026, parcul auto a crescut cu aproape 34 de mii de unități, ajungând la 926,4 mii. Dacă actuala dinamică se menține, pragul de un milion de autoturisme ar putea fi atins în 2027.

„Poate ar trebui chiar să pregătim un certificat pentru proprietarul automobilului cu numărul un milion!”, remarcă ironic Veaceslav Ioniță.

Economistul atrage atenția că, în pofida acestei creșteri accelerate, Republica Moldova rămâne în urma statelor Uniunii Europene în ceea ce privește nivelul de motorizare. Aceasta înseamnă că numărul automobilelor ar putea continua să crească odată cu majorarea veniturilor populației.

Pentru următorii ani, Ioniță consideră plauzibil un volum anual al importurilor de 50–60 de mii de autoturisme, ceea ce ar pune o presiune și mai mare asupra infrastructurii existente.

O altă problemă este lipsa locurilor de parcare. Potrivit economistului, automobilele ocupă deja o parte importantă din spațiul urban, concurând nu doar pentru benzile de circulație, ci și cu transportul public și pietonii.

În opinia sa, simpla construcție a unor drumuri și parcări noi nu va putea rezolva problema pe termen lung, mai ales în Chișinău, unde spațiul disponibil este limitat. Soluțiile ar trebui să includă dezvoltarea unui transport public competitiv, organizarea parcărilor și regândirea mobilității urbane.

„Nu putem cere oamenilor să renunțe la confortul personal doar pentru că infrastructura publică nu a reușit să țină pasul cu dezvoltarea economică”, subliniază economistul.

Veaceslav Ioniță avertizează că, în lipsa unor măsuri serioase, problema traficului ar putea deveni mult mai gravă în următorii ani, iar discuția nu se va mai limita la timpul pierdut în ambuteiaje, ci la capacitatea orașelor de a asigura spațiul necesar circulației.