Nu este încă clar dacă Ucraina va câștiga războiul, dar Rusia pare că pierde. Poziția Moscovei s-a înrăutățit de când a început invazia, iar asta a schimbat deja poziția altor puteri globale. Statele Unite și NATO au devenit mai credibile, iar China liderul clar al lumii autocratice. Cu toate astea adevăratul test al Europei urmează să vină, iar în cazul unui scenariu de coșmar a unei intervenții a Beijingului în Taiwan, acțiunea ar lăsa Europa vulnerabilă.
Uniunea Europeană s-a descurcat mult mai bine decât au anticipat mulți, dar poate fi totuși cel mai mare învins, mulțumită mai puțin unei Rusii prea agresive decât unei Chinei prea încrezătoare. UE poate rezista probabil consecințelor acestui război, dar ar putea fi contestată critic în următorul, susține Radek Sikorski, europarlamentar polonez, într-o analiză din Foreign Affairs.
Dar europenii au făcut o greșeală presupunând că alții își împărtășesc viziunea asupra lumii. Nici Rusia, nici puterile din Orientul Mijlociu, nici China nu au crezut vreodată că războiul este imposibil, o poziție pe care majoritatea liderilor europeni o acceptă cu greu.
Est-europenii care și-au avertizat prietenii din vestul Europei despre președintele rus Vladimir Putin au fost demiși cu trufie. Din februarie 2022, realitatea amenințării ruse a devenit clară, la fel și slăbiciunea apărării europene.
Deși Europa a adus contribuții militare și umanitare semnificative Ucrainei, de la tancuri germane până la avioane de luptă poloneze și slovace, Statele Unite au fost principalul organizator și coordonator al răspunsului la invazia Rusiei, furnizând informații și gestionând operațiunea de susținere a Kievului.
Faptul că Washington a organizat o astfel de apărare viguroasă a Ucrainei este parțial o chestiune de noroc: dacă Donald Trump ar fi fost în funcție atunci când Putin a invadat, președintele SUA ar fi putut face o călătorie triumfătoare la Moscova în loc de la Kiev.
Nu există nicio garanție a sprijinului viitor al SUA pentru Ucraina. Și chiar dacă ar exista, China ar putea într-o zi să-și ducă la îndeplinire politica oficială și să încerce să reintegreze Taiwanul prin forță, lăsând Statele Unite fără lățimea de bandă politică sau resursele necesare pentru a veni în asistența Europei într-o criză. Pentagonul a abandonat în mod oficial obiectivul de a putea lupta două războaie majore simultan. Data viitoare, Europa ar putea fi singură.
Din acest motiv, UE trebuie să ia în serios apărarea. Fiind o confederație de state suverane care și-au urmat adesea propria politică externă și de apărare în detrimentul Uniunii – și au percepții foarte diferite asupra amenințării reprezentate de Moscova – UE încă nu are o capacitate puternică de apărare și o abordare comună a securității.
Atâta timp cât acesta va fi cazul, blocul va rămâne o putere hibridă: egală cu Statele Unite și China în reglementarea comerțului, standardelor și investițiilor, dar un jucător mai slab când vine vorba de apărare și securitate.
Un conflict între Statele Unite și China care consumă Washingtonul și lasă Europa să se apere. Dar UE nu poate controla viitoarea sa relație cu China. Țările europene sunt puteri de status quo, în timp ce China este una revizionistă. Europa este aliniată cu Statele Unite în recunoașterea naturii provocării prezentate de China, iar UE lucrează deja cu Washington pentru a împiedica Beijingul să achiziționeze tehnologii sensibile.
Dar pentru ca UE să se poată apăra și, prin urmare, să elibereze majoritatea forțelor americane pentru un posibil conflict în Asia, va trebui să ia decizia dificilă de a investi resurse serioase în apărare.
Este nevoie de aproximativ un deceniu pentru ca un nou sistem de arme să progreseze de la concepție la contractare și producție pentru a fi utilizat pe câmpul de luptă. Dacă China se pregătește să cucerească Taiwanul cu forța până la sfârșitul deceniului, așa cum susțin unii analiști, Europa este deja cu mult în urmă. Un război între Statele Unite și China pentru Taiwan ar fi un dezastru pentru Europa, susține europarlamentarul polonez.
O decuplare bruscă de China ar fi de multe ori mai costisitoare, deoarece Europa este mult mai dependentă de China decât de Rusia înainte de război. China nu numai că este cea mai mare sursă a UE de bunuri importate, dar este și o destinație principală a exporturilor europene în general.
