Antifrauda de Peste Prut i-a confiscat 1 milion de euro unei foste firme de gaze a unui moldovean

Direcția Generală Antifraudă (DGAF) din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) se află în mijlocul unei dispute legale care durează de peste un an și jumătate cu subsidiara românească a Gazpromneft, divizia petrolieră a gigantului rus de stat Gazprom. Conform informațiilor obținute de Profit.ro, inspectorii ANAF din Constanța au confiscat aproape 1 milion de euro de la compania Gazpromneft Marine Bunker Balkan SA în martie 2022, ca pedeapsă pentru o presupusă încălcare a sancțiunilor impuse de Uniunea Europeană împotriva Federației Ruse, ca urmare a acțiunilor Kremlinului în conflictul din Ucraina.

Pe 9 martie 2022, la nici 2 săptămâni de la startul agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei, inspectorii ANAF Antifraudă de la Constanța au mers în control la Gazpromneft Marine Bunker Balkan SA. Aceștia au concluzionat că, dat fiind că Gazpromneft se află pe lista entităților ruse în raport cu care funcționează interdicția de mai sus, subsidiara din România a rușilor ar fi avut obligația, conform legislației românești a punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale, de a se abține de la efectuarea transferului de active și părți sociale și de a înștiința autoritățile și instituțiile publice ale statului român cu privire la intenția de derulare a acestor operațiuni.

În urma controlului, ANAF Antifraudă a dispus aplicarea unei amenzi contravenționale de 30.000 lei, precum si confiscarea sumei de 4.535.700 lei, reprezentând valoarea de piață a activelor care au fost transferate de către Gazpromneft Marine Bunker Balkan SA către Balkan Marine Bunker Assets SRL.

Firma înregistrată în România, Gazpromneft Marine Bunker Balkan SA, care este controlată indirect de Gazpromneft, a preluat operațiunile de alimentare cu combustibil (bunkeraj) în Portul Constanța pentru navele din Marea Neagră ale grupului Unicom Holding, deținut de familia Iavorski, inclusiv Constantin Iavorski, fost ministru al Energiei din Republica Moldova.

Acționarii Gazpromneft Marine Bunker Balkan SA sunt Gazpromneft Marine Bunker LLC (99,986726%) și GPN – Proiect LTD (0,013274%), ambele din Rusia, entități juridice deținute de Gazpromneft.

În noiembrie 2020, acționarii Gazpromneft Marine Bunker Balkan SA au hotărât divizarea parțială a societății, transferând active către o nouă societate înființată, Balkan Marine Bunker Assets SRL, care este deținută indirect de Gazpromneft Rusia. Transferul a inclus navele barja-tanc Delta Oil și tancul petrolier Unicom 3, precum și echipamente aferente celor două nave, cu o valoare totală de peste 4,53 milioane lei.

Scopul transferului a fost dezvoltarea activității de bunkeraj, creșterea profitabilității și reducerea costurilor pentru Gazpromneft Marine Bunker Balkan SA. Însă, în urma războiului din Ucraina și a sancțiunilor internaționale împotriva Rusiei, cifra de afaceri a Gazpromneft Marine Bunker Balkan a scăzut semnificativ, iar pierderile s-au adâncit.

În prezent, ANAF și Gazpromneft Marine Bunker Balkan SA se confruntă într-o dispută judiciară legată de confiscarea fondurilor ca urmare a presupusei încălcări a sancțiunilor UE. Situația evidențiază complexitatea regulilor și a problemelor cu care se confruntă companiile care operează în contextul sancțiunilor internaționale și a tensiunilor geopolitice actuale.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#sanctiuni #amenda #companie #Gazprom

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.