Biden și Xi Jinping, discuție telefonică de 90 de minute. Despre ce au vorbit cei doi lideri

Potrivit unei surse americane de rang înalt, președintele american Joe Biden a purtat joi o discuție telefonică de aproape 90 de minute cu omologul său chinez Xi Jinping. În acest interval de timp cei doi lideri au vorbit despre nevoia de a nu lăsa ca rivalitatea dintre cele mai mari două economii ale lumii să se transforme în război, relatează Reuters.

În contextul în care, de zeci de ani, relațiile dintre Washington și Beijing au fost la un nivel foarte scăzut, pentru Biden acesta a fost al doilea contact telefonic de la numirea sa în funcția de președinte al SUA, în ianuarie.

Potrivit unui comunicat de la Casa Albă, cei doi lideri au purtat „o discuție amplă și strategică”, care a vizat „domenii în care interesele noastre converg, dar și domenii în care interesele, valorile și perspectivele noastre diferă”.

Subiectele discuției

În conformitate cu sursa americană de rang înalt, conversația s-a axat pe probleme economice, schimbările climatice și COIVD-19. Mass-media de stat chineză a catalogat discuția drept „sinceră” și „profundă”, iar președintele Chinei, Xi a declarat că politicile SUA față de China generează dificultăți enorme în relațiile bilaterale.

Cele două părți au fost de acord să mențină contacte frecvente și să solicite personalului la nivel de lucru să îmbunătățească comunicarea, potrivit raportului chinez. De la prima conversație dintre Xi și Biden din februarie, câteva discuții sporadice la nivel înalt au produs puține rezultate pe o varietate de subiecte, de la schimbările climatice la drepturile omului și până la originile COVID-19.

#Jinping #discutie #Biden #economie #china #SUA

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova nu se află într-o criză generală de bani, iar accesul la finanțare nu reprezintă, în prezent, o problemă majoră, a declarat ministrul Finanțelor, Andrian Gavriliță, în cadrul emisiunii de la Realitatea TV. Potrivit oficialului, țara se află într-o etapă de dezvoltare care presupune o schimbare de paradigmă în modul de finanțare a economiei.

Gavriliță a subliniat că relația cu Fondul Monetar Internațional nu este una tensionată și că nu există o lipsă de disponibilitate din partea FMI de a sprijini Republica Moldova. „Nu este vorba că FMI nu ar dori să ne împrumute, ci de faptul că, la acest moment, Republica Moldova se află într-o etapă în care există surse de finanțare”, a explicat ministrul.

Potrivit acestuia, provocările țin mai degrabă de costul finanțării, condiționalitățile aplicabile și de viteza cu care pot fi accesate resursele financiare din partea Uniunii Europene sau a altor instituții internaționale. „Nu suntem într-o criză de bani per total”, a punctat Gavrilița.

Ministrul Finanțelor a afirmat că Republica Moldova se consideră deja o țară cu venituri medii superioare, încadrată în categoria „upper middle income country”, ceea ce implică responsabilități suplimentare. „Suntem deja o țară considerată cu nivel de mediu spre dezvoltat și trebuie să ne pregătim să nu mai trăim exclusiv din ajutoare și credite concesionale”, a declarat oficialul.

În acest context, Gavrilița a vorbit despre necesitatea ca Moldova să intre pe piețele de capital, să se finanțeze prin instrumente de piață și să fie prezentă pe piața financiară europeană, inclusiv prin emiterea de obligațiuni în euro. „Probabil suntem deja unica țară din Europa care nu este prezentă pe piața financiară”, a remarcat ministrul.

Referitor la un eventual nou acord cu FMI, Gavrilița a precizat că autoritățile nu exclud semnarea acestuia, însă nu neapărat cu o componentă financiară. Un astfel de acord ar avea rolul de a confirma angajamentul Guvernului pentru reforme și de a transmite un semnal de credibilitate către Uniunea Europeană și alți parteneri externi. „Un memorandum cu FMI le-ar oferi confortul și siguranța că nu trebuie să facă verificări suplimentare”, a explicat ministrul.

Andrian Gavriliță a menționat că discuțiile cu FMI vor continua, iar autoritățile vor analiza în ce măsură un acord fără angajamente financiare directe este oportun pentru Republica Moldova, în condițiile în care principala provocare rămâne gestionarea costului finanțării, nu lipsa accesului la bani.