Care este capitala europeană unde preţurile caselor scad a şasea lună consecutiv, dar chiriile continuă să crească

Preţurile locuinţelor din Marea Britanie au scăzut în a doua jumătate a anului 2023, determinate de slăbiciunea de pe piaţa londoneză, potrivit datelor oficiale, subliniind presiunea continuă a costurilor mai mari ale împrumuturilor, raportează Financial Times.

Preţurile medii ale locuinţelor din Marea Britanie au scăzut cu 1,4% în ritm anual în decembrie 2023, a anunţat miercuri Oficiul Naţional de Statistică. Această scădere a fost mai mică decât scăderea revizuită de 2,3% în noiembrie 2023, dar a marcat şase luni consecutive de contracţie.

Cifrele confirmă efectul costurilor mai mari ale împrumuturilor, care au afectat piaţa imobiliară în cea mai mare parte a anului trecut. Cu toate acestea, date mai punctuale, dar mai puţin cuprinzătoare, indică semne timide de îmbunătăţire, pe măsură ce ratele la creditele ipotecare au scăzut.

Gabriella Dickens, economist la Pantheon Macroeconomics, a declarat că se aşteaptă ca indicele ONS al preţurilor locuinţelor să continue să scadă în următoarele două luni, dar a precizat că este posibil ca mai târziu „să înceapă să se redreseze, pe măsură ce scăderea ratelor la creditele ipotecare şi redresarea veniturilor reale stimulează accesibilitatea”.

Preţurile caselor s-au schimbat puţin de la o lună la alta, ducând media la 285.000 de lire sterline în decembrie – cu 4.000 de lire sterline mai puţin decât în decembrie 2022 şi cu 7.000 de lire sterline mai puţin faţă de vârful atins în septembrie 2022.

Londra a înregistrat cea mai mare contracţie dintre toate regiunile, cu preţuri în scădere cu o rată anuală de 4,8%. Cu toate acestea, scăderea a fost mai mică decât cea de 5,5% din noiembrie, capitala rămânând cea mai scumpă parte a ţării, preţul mediul al unei case fiind de 508.000 de lire sterline.

Datele oficiale reprezintă cea mai cuprinzătoare măsură a preţurilor locuinţelor din Marea Britanie, deoarece includ achiziţiile în numerar, bazându-se pe tranzacţiile finalizate în decembrie, care ar fi putut fi convenite cu câteva luni mai devreme.

Săptămâna trecută, un sondaj realizat în rândul agenţilor imobiliari din Marea Britanie a raportat prima creştere a vânzărilor de locuinţe şi a cererii din 2022. La începutul lunii, Banca Angliei a raportat că aprobările de credite ipotecare au crescut în decembrie la un maxim al ultimelor şase luni.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Chirii #imobil #preturi

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.