Cine sunt podcasterii americani care au întors campania electorală a lui Trump şi l-au readus la Casa Albă

26 Ian. 2025, 11:18
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
26 Ian. 2025, 11:18 // Actual //  Ursu Victor

Când Donald Trump a câştigat din nou Casa Albă în noiembrie, echipa sa a recunoscut meritele mai multor persoane în discursurile de victorie. Urmărindu-l pe Trump pe scenă, directorul executiv al UFC, Dana White, a strigat unei mulţimi entuziaste: „Vreau să le mulţumesc băieţilor de la Nelk Boys, lui Adin Ross, lui Theo Von, podcastului Bussin’ with the Boys şi, nu în ultimul rând, puternicului şi influentului Joe Rogan!”, scrie FT, citat de Ziarul Financiar.

Unii americani — probabil mulţi dintre ei — nu auziseră niciodată aceste nume până atunci. Pentru alţii, erau celebrităţi bine cunoscute.

O legătură neaşteptată între Donald Trump, Adin Rose, Andrew Tate şi România: Cum a ajuns Adin Ross, un streamer american, unul dintre artizanii victoriei lui Trump în alegeri. Adin Ross este prieten cu Andrew Tate şi chiar a vrut să îl viziteze pe acesta la închisoare în Bucureşti în 2023, dar autorităţile române i-au interzis accesul

În campania pentru a deveni din nou preşedinte, Trump a sărit peste emisiunea 60 Minutes de la CBS, rupând o tradiţie de câteva decenii. În schimb, el a petrecut, după calculele mele, aproximativ 17 ore — sau 1.000 de minute — discutând cu un grup de podcasteri care au devenit noi staruri media. Acest grup, o constelaţie de influenceri online şi comedianţi care gravitează în jurul superstarului Rogan, a fost numit „manosfera” datorită influenţei lor asupra tinerilor americani.

Rogan, Von şi cel puţin un membru al grupului Nelk Boys au ajuns săptămâna aceasta la Washington pentru festivităţile de inaugurare ale lui Trump.

În rotunda Capitoliului SUA, Rogan a stat alături de miliardari din tehnologie şi foşti preşedinţi americani precum Barack Obama şi George W. Bush pentru a urmări cum Trump depune jurământul. În timp ce Trump vorbea, influencerii Jake şi Logan Paul i-au făcut o farsă lui Von, care a căzut de pe scaun. În acea seară, la balul „Starlight”, grupul de podcasteri s-a amestecat printre antreprenori din domeniul criptomonedelor, donatori şi celebrităţi precum directorul executiv al X, Linda Yaccarino, Megyn Kelly şi Caitlyn Jenner. Jake Paul l-a ridicat pe Mike Tyson pe umerii săi în timp ce acesta se clătina.

Prezenţa lor pare să fi consolidat intrarea „manosferei” în rândurile superioare ale puterii politice americane — şi o revoluţie seismică în media.

Schimbările majore în mass-media apar, de obicei, dintr-un format sau o tehnologie nouă. Însă podcasturile şi YouTube există încă din anii 2000. În schimb, asistăm la schimbări radicale care provin din colţurile mai puţin vizibile ale internetului, care deservesc interese din ce în ce mai de nişă, permiţând oamenilor să-şi personalizeze sursele de informaţie şi „dieta media”.

Aceşti oameni par uşor de abordat şi relaţionabili. Şi tocmai au atins un grup uriaş [subdeservit].

Rezultatul este „o reordonare radicală a încrederii şi credibilităţii în media”, spune Gabriel Kahn, profesor de media la Universitatea Southern California. „Este ca nişte cioburi de sticlă din ceea ce a fost odată — termenul academic ar fi — un public unic, spart în milioane de micro-publicuri. Organizate în funcţie de interese sau loialităţi”.

Există o lume media uriaşă şi în continuă creştere, care rămâne ascunsă privirii publicului mainstream. Starurile de podcast de astăzi sunt, în acelaşi timp, foarte faimoase — umplând Madison Square Garden, de exemplu — şi totuşi necunoscute pentru o mare parte a americanilor. Părinţii mei, care au peste 70 de ani şi încă urmăresc „ştirile” la televizor toată ziua, nu au auzit niciodată de ei. Pentru generaţiile mai tinere, YouTube a înlocuit televiziunea prin cablu.

Observatorii media vorbesc despre această fragmentare de ani buni. Însă în timpul alegerilor recente din SUA, tendinţa a explodat parcă în văzul tuturor, exemplificată de afluxul de podcasteri în sălile cu marmură ale Washingtonului din această săptămână.

Această reordonare ridică o întrebare existenţială pentru conglomeratele gigantice care au dominat mass-media americană în ultimul secol: unde se va aşeza praful? Şi care va fi rolul mass-mediei tradiţionale peste 10 ani?

Spre deosebire de actorii de la Hollywood sau jurnalişti, care sunt mereu la distanţă, aceste noi vedete sunt definite prin cât de accesibile sunt.

Sunt „în urechea ta” în timp ce speli vasele sau conduci spre serviciu; sunt pe televizor în fundal în timp ce lucrezi sau iei cina. În fiecare săptămână există un alt episod — de o oră, două sau chiar trei. Ei răspund la comentariile tale. Chiar le citesc în direct. Vorbesc informal, uneori grosolan. Unii dintre ei au fost interzişi de pe diverse platforme din cauza folosirii unor expresii de ură sau a altor controverse.

„Par genul de tip al cărui casă treceai pe lângă în drum spre liceu, care îşi repara maşina în curte şi, pe drumul spre şcoală, ar putea să-ţi arunce o cutie de bere, iar pe drumul spre casă te-ar invita la el să încerci pentru prima dată un bong”, spune Scott Galloway, care găzduieşte podcastul Pivot, despre afaceri şi tehnologie, împreună cu Kara Swisher. „Aceşti tipi par relaţionabili. Şi tocmai au atins un grup uriaş [subdeservit]”.

Din punct de vedere stilistic, „manosfera” este, în multe feluri, opusul a ceea ce media tradiţională învaţă să facă. Ca jurnalişti, ni se cere să fim scurţi şi concisi. Ştirile de televiziune sunt o producţie elegantă şi amplă: prezentatorii sunt machiaţi, aşezaţi în decoruri elaborate, vorbind formal şi deliberat. Legendarul veteran al ştirilor Brian Williams a criticat recent tonul buletinelor de ştiri, numindu-l „cliché-uri vechi dintr-o altă epocă a vieţii americane”.

În contrast, aceste emisiuni noi constau în mare parte din discuţii fără direcţie precisă. O transmisie live pe Twitch poate dura opt ore sau mai mult. Gazdele nu sunt jurnalişti şi nici nu îşi doresc să fie.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

07 Sept. 2026, 22:10
 // Categoria: Bănci şi Finanţe // Autor:  Ursu Victor
07 Sept. 2026, 22:10 // Bănci şi Finanţe //  Ursu Victor

Nivelul datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 42% din PIB, nu este în sine cea mai mare problemă pentru finanțele țării. Adevărata vulnerabilitate este costul tot mai mare al deservirii acesteia, susține Oleg Tofilat, fost director al Căii Ferate din Moldova și actual director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor.

„Faptul că avem datorii de 42% din PIB asta nu e așa de mult. Problema e în deservirea datoriei”, a declarat Tofilat.

Potrivit acestuia, Republica Moldova a ajuns să achite aproximativ 6 miliarde de lei anual doar pentru dobânzi, o sumă pe care o consideră extrem de mare raportată la necesitățile de dezvoltare ale țării.

„6 miliarde anual pe dobânzi, asta e foarte mult”, a subliniat Tofilat.

El a comparat aceste cheltuieli cu banii alocați infrastructurii. Uniunea Transportatorilor și Drumarilor pledează pentru majorarea fondului rutier până la aproximativ 3 miliarde de lei, însă, spune Tofilat, pentru proiectele de infrastructură negocierile pot dura ani, în timp ce dobânzile la datorii trebuie achitate la termen.

Fostul șef al CFM atrage atenția și asupra ritmului accelerat în care au crescut cheltuielile pentru deservirea datoriei. Potrivit lui, dacă în jurul anului 2021 acestea erau de aproximativ 1,5 miliarde de lei, în prezent au ajuns la circa 6 miliarde de lei.

„Noi am crescut de la 1 miliard și jumătate, prin 2021, dacă nu greșesc, la 6 miliarde în 5 ani de zile. Și asta o să fie și mai rău”, a avertizat Tofilat.

O altă vulnerabilitate indicată de acesta este deficitul bugetar, estimat la aproximativ 23 de miliarde de lei. În lipsa altor surse de finanțare, această diferență dintre venituri și cheltuieli se transformă, practic, într-o datorie suplimentară pentru stat.

„Noi avem un deficit de 23 de miliarde. Asta automat înseamnă că datoria noastră crește cu 23 de miliarde”, a afirmat el.

Tofilat avertizează că problema nu se încheie odată cu exercițiul bugetar din 2026. În opinia sa, există riscul ca și în 2027 Republica Moldova să intre cu un deficit de ordinul a 20-25 de miliarde de lei, ceea ce ar însemna noi împrumuturi.

„La anul viitor, exercițiul bugetar 2027, probabil că similar ne așteaptă. Aceleași 20-25 de miliarde de deficit. Și iarăși intrăm în datorii”, a declarat Tofilat.

Acesta mai atrage atenția asupra structurii împrumuturilor interne, în special asupra celor contractate pe termen scurt de la băncile comerciale din Republica Moldova. În opinia sa, refinanțarea frecventă expune statul unor riscuri suplimentare și îl face dependent de condițiile pieței.

„Nu doar că este cu dobândă mare, dar este și pe termen scurt, de la băncile noastre. Trebuie să iei pe jumătate de an și fiecare jumătate de an trebuie să te recreditezi. Și asta e un risc”, a explicat Oleg Tofilat.

În opinia fostului director al CFM, starea finanțelor publice nu trebuie evaluată doar prin raportul dintre datoria publică și PIB. La fel de importante sunt costul acestei datorii, perioada pentru care sunt contractate împrumuturile și frecvența cu care statul este obligat să le refinanțeze, mai ales în condițiile unui deficit bugetar de ordinul zecilor de miliarde de lei.