Pe 6 iulie, referința globală pentru petrol a coborât sub 100 de dolari barilul pentru prima dată din aprilie, ridicând speranța politicienilor, proprietarilor de afaceri și șoferilor din întreaga lume că zilele prețurilor ridicate ale combustibilului se apropie de sfârșit.

De fapt, dinamica de bază a ofertei și cererii de petrol indică o perioadă prelungită de prețuri mai mari, care ar putea să dureze luni, dacă nu ani. Cererea de combustibil este în continuare în creștere, pentru că lumea reia activitățile de unde au rămas înainte de blocarea Covid-19. În plus, există o lipsă de rafinării care să transforme petrolul în combustibil. Și cei mai mari producători de petrol din lume se lovesc de limitele a ceea ce pot fora. Toate acestea pentru că războiul lui Vladimir Putin suprimă exporturile din Rusia, se arată într-o analiză Bloomberg.

„Lumea nu a asistat niciodată la o criză energetică atât de mare în ceea ce privește profunzimea și complexitatea sa”, a declarat Fatih Birol, directorul executiv al Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), la un forum din 12 iulie. „S-ar putea ca încă să nu fi văzut ce-i mai rău din ea – acest lucru afectează întreaga lume”.

Impactul asupra economiei și politicii globale este profund. O creștere de 42% a prețurilor la benzină în acest an a dus deja inflația din SUA la cel mai ridicat nivel dintr-o generație și poate ajuta Partidul Republican să preia din nou Congresul la alegerile intermediare din acest an. Costurile ridicate ale combustibilului provoacă tulburări în țări din toată lumea, din Peru până în Sri Lanka. Tranziția energetică despre care au vorbit liderii mondiali de ani de zile riscă să fie marginalizată.

La un nivel fundamental, lumea se luptă acum să producă tot petrolul de care are nevoie. Este o inversare bruscă față de primăvara anului 2020, când pandemia a făcut ca cererea să ajungă la cel mai scăzut nivel din ultimele decenii, iar prețurile țițeiului au scăzut sub zero. Anul viitor, consumul global de petrol va depăși nivelurile pre-pandemie, crescând cu peste 2%, potrivit AIE.

Aprovizionarea va avea dificultăți să țină pasul. În iunie, JPMorgan Chase & Co. a prezentat un scenariu apocaliptic în care Putin reține milioane de barili de petrol rusesc de pe piață și prețurile cresc la 380 de dolari pe baril. Deși națiunea a găsit cumpărători dispuși în China și India, producția generală a Rusiei a scăzut cu peste un milion de barili pe zi, împovărată de sancțiuni și de o largă reticență de a face afaceri cu Moscova.

Perspectivele de a găsi o creștere a producției în afara Rusiei sunt slabe. OPEC, care produce aproximativ 40% din țițeiul mondial, întâmpină dificultăți în îndeplinirea obiectivelor de producție. Infrastructura îmbătrânită, ani de investiții scăzute din punct de vedere istoric și traume politice s-au combinat pentru a împiedica producția. În mai, OPEC+ (Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol și aliații) a produs cu 2,7 milioane de barili pe zi mai puțin decât obiectivul său colectiv.

Speranțele pentru o mai mare aprovizionare cu petrol se bazează pe cei doi membri cu capacitate de producție excedentară: Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.

Președintele Joe Biden a făcut presiuni pe ambele țări să pompeze mai mult. Ca o dovadă a disperării pentru reducerea prețului petrolului, Biden va merge în Arabia Saudită și se va întâlni cu prințul moștenitor Mohammed bin Salman, cu care refuzase anterior să vorbească, chiar și prin telefon, parțial din cauza rolului său în uciderea editorialistului Jamal Khashoggi.

Dar nu este clar cât de mult trebuie să ofere Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite. Aramco, gigantul petrolier de stat al Arabiei Saudite, susține că poate pompa 12 milioane de barili pe zi. A atins această rată o singură dată.

În ceea ce privește Emiratele Arabe Unite, președintele francez Emmanuel Macron a fost surprins în fața camerei la o întâlnire a G7, spunând că președintele națiunii i-a spus că țara era deja la producție maximă.

Nu există semne că industria de șist din America este pregătită – sau dispusă – să salveze lumea. Adevărat, producția este în creștere în uriașul bazin Permian din Texas și New Mexico. Dar restul industriei petroliere din SUA stagnează. Producția totală din SUA este încă cu aproximativ 1 milion de barili pe zi mai redusă decât vârful de dinainte de pandemie.