Expert: Ponderea vinurilor în totalul exporturilor Republicii Moldova a scăzut de cinci ori în perioada independenței

Expertul în politici economice al Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, Veaceslav Ioniță a realizat o analiză mai amplă a sectorului vitivinicol din Republica Moldova. În viziunea acestuia, această industrie a trecut printr-o dramă de nedescris și avut parte de lovituri dure, care au dus-o aproape de colaps.

Potrivit lui Veaceslav Ioniță, Republica Moldova, recordul de export al vinurilor, pe care l-a avut vreodată, a fost în 2005, de 280 de milioane de dolari, iar cele două drame ale sectorului au fost înregistrate ulterior, în contextul embargourilor rusești din 2006 și 2013. În urma restricțiilor pe piața rusă, impuse în 2006, exportul moldovenesc de vinuri s-a prăbușit puternic în 2006 și 2007, până la 100 de milioane de dolari. Ulterior, a început să-și revină sectorul, din contul diversificării pieței, și a ajuns la 150 de milioane de dolari în 2013. Apoi, a urmat cel de-al doilea embargou, în 2013, când exportul de vinuri a mai căzut o dată.

„Republica Moldova în acest an are o ușoară creștere, comparativ cu anul trecut. Ne-am plafonat aproape la cifra de 140 de milioane de dolari, exporturi anuale. De două ori mai puțin decât am avut în 2005. Creșterea din acest an este de fapt o recuperare. Anul trecut a fost înregistrată o ușoară scădere, anul acesta înregistrăm o ușoară creștere”, a spus Veaceslav Ioniță.

Expertul a mai declarat că în 2003-2004, exportul moldovenesc de vinuri în Federația Rusă era de 80%. Acum este de doar 8%. În anii 2000-2001, când contextul internațional era favorabil pentru Federația Rusă, iar populației ruse i-a crescut brusc veniturile, oamenilor le-a crescut interesul față de vin. Atunci companiile rusești au venit în Republica Moldova, deoarece aveau piață de desfacere, dar le lipsea capacități de producție, și de fapt în Republica Moldova ramura vinicolă până în 2005 s-a dezvoltat în mare parte datorită cererii mari de vin în Federația Rusă și astfel 80% din vinurile noastre mergeau către Federația Rusă. Apoi, a venit primul embargou. Căderea a fost dramatică timp de doi ani. Din 2008 și până în 2013, s-a recuperat exportul, însă la un nivel destul de scăzut. Ulterior, a venit embargoul din 2013. Astfel, din 2014 și până în prezent, practic exportul moldovenesc de vinuri în Federația Rusă oscilează la nivelul de 10 milioane de dolari sau 8% din totalul exporturilor.

Economistul a mai afirmat că prăbușirea în urma primului embargou era să fie cu mult mai mare dacă nu venea în ajutor România, care în 2006 și-a crescut consumul de vinuri moldovenești de 15 ori. România până în 2006 nu importa absolut deloc vin din Republica Moldova. Volumul de export către România în 2005 era de doar 1,5 milioane de dolari. În 2006, brusc România a importat din Republica Moldova vinuri la nivel de 24 de milioane de dolari. A doua țară a fot Ucraina, care în 2006 a procurat de două ori mai multe vinuri din Republica Moldova, decât o făcea tradițional. Dacă în 2005 Ucraina procura vinuri moldovenești de 14,8 milioane de dolari, în 2006 a fost de 31 de milioane de dolari.

Analistul economic susține că vinul, care este o emblemă a Republicii Moldova, din păcate și-a pierdut din importanța pe care a avut-o cândva în economia națională. În perioada 2001-2005, vinurile au reprezentat 26% din toate exporturile moldovenești. Fiecare al patrulea dolar câștigat a fost din exportul de vinuri. După primul embargou, a scăzut până la 10% din totalul exporturilor, iar în prezent este de doar 5%.

„Ponderea vinurilor în totalul exporturilor Republicii Moldova a scăzut de cinci ori”, a spus analistul.

Potrivit lui Veaceslav Ioniță, în 2005 Republica Moldova deține la nivel global o cotă de 1,28% din piața vinurilor și era pe locul 12. În 2019, cota Republicii Moldova a scăzut la 0,37% și am ajuns pe locul 18.

„Noi, din păcate, din grupul care crește am trecut în grupul țărilor care stagnează”, a afirmat Veaceslav Ioniță.

Vorbind despre prețul vinului, expertul a menționat că în perioada 2000-2006, Republica Moldova vindea în mediu un litru de vin cu 0,78 de dolari. Din 2007 și până în prezent, după ce și-a diversificat piața, îl vinde cu 32% mai scump sau cu 1,03 dolari litrul. „Noi am fost loviți de către Federația Rusă, ne-am diversificat piața și am intrat pe alte piețe și alte segmente unde prețul vinului este mai mare. Republica Moldova, comparativ cu statele care sunt primele zece cele mai mari producătoare de vinuri, are cel mai mic preț la vin. Cred ca una dintre strategiile noastre este să intrăm pe segmentul de 2-3 dolari pentru litru de vin”, a menționat expertul.

Veaceslav Ioniță susține că până la embargourile rusești tot exportul moldovenesc de vinuri era orientat în mare parte către piața rusă, belarusă, ucraineană și kazahă, unde se exporta peste 95% din toate vinurile moldovenești. În 2021, afirmă economistul, situația este cu totul alta. Pe primul loc este Belarus, unde se exportă 21% din vinurile moldovenești, urmată de România cu 12%, Rusia cu 11,8%. Cehia – 8,5%, Polonia – 7,8%, China – 7,1%, Georgia – 5,3%, Ucraina 4,6%, Kazahstan – 3,5%, Marea Britanie – 2,6%, iar restul țărilor – 13,3%.

„Republica Moldova are mult de lucru pentru a recupera poziția ei globală și să intre pe segmentul prețurilor adecvate pentru un litru de vin. Trebuie să creștem încasările de valută de la exportul produsului pe care noi continuăm să-l numit produsul care este simbolul Republicii Moldova”, a conchis Veaceslav Ioniță.

#industria vitivinicola #vinuri #export #Veaceslav Ioniță #expert

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Gigantul auto german Mercedes-Benz a decis să suspende toate investițiile suplimentare în fabricile sale din Germania și analizează posibilitatea închiderii unor unități de producție, pe fondul prăbușirii profitabilității, scăderii vânzărilor în China și conflictului cu sindicatele privind reducerea costurilor salariale. Decizia marchează o nouă etapă a crizei care lovește industria auto germană, unul dintre pilonii celei mai mari economii europene.

Directorul de producție al Mercedes-Benz, Michael Schiebe, a anunțat într-un interviu publicat pe 12 noiembrie în rețeaua internă a companiei că întregul consiliu de administrație a decis suspendarea investițiilor în unitățile germane. Potrivit acestuia, după luni de negocieri cu reprezentanții angajaților, nu se întrevede deocamdată nicio soluție pentru reducerea cheltuielilor.

„Cu actuala structură a costurilor nu putem investi în Germania”, a transmis conducerea companiei, subliniind că producția locală a devenit mult prea scumpă în comparație cu alte țări europene.

Directoarea de resurse umane, Britta Seeger, a avertizat că Mercedes-Benz este nevoit să examineze concret posibilitatea închiderii unor fabrici, deși conducerea și-ar dori să evite un asemenea scenariu.

„Cu toții vrem să evităm cu orice preț închiderea fabricilor. Din păcate, acum trebuie să analizăm această opțiune mult mai detaliat”, a declarat Seeger, citată de Reuters.

Miza principală a conflictului este programul de muncă. Conducerea Mercedes solicită majorarea săptămânii de lucru de la 35 la 40 de ore, fără creșterea salariilor. Practic, angajații ar urma să lucreze cu cinci ore mai mult săptămânal pentru aceeași remunerație, ceea ce ar reduce costul unei ore de muncă pentru companie.

Sindicatul IG Metall respinge categoric propunerea, considerând săptămâna de lucru de 35 de ore una dintre cele mai importante realizări obținute prin negocierile colective. Mai mult, sindicatul solicită o majorare salarială de 5%, într-un moment în care producătorul auto încearcă să reducă drastic cheltuielile.

Diferențele de cost sunt uriașe. Potrivit conducerii Mercedes-Benz, o oră de muncă în anumite fabrici germane poate costa de până la cinci ori mai mult decât în unitățile din Europa de Est. Compania consideră că această discrepanță afectează competitivitatea producției și deciziile privind amplasarea viitoarelor investiții.