Expert: Ponderea vinurilor în totalul exporturilor Republicii Moldova a scăzut de cinci ori în perioada independenței

Expertul în politici economice al Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, Veaceslav Ioniță a realizat o analiză mai amplă a sectorului vitivinicol din Republica Moldova. În viziunea acestuia, această industrie a trecut printr-o dramă de nedescris și avut parte de lovituri dure, care au dus-o aproape de colaps.

Potrivit lui Veaceslav Ioniță, Republica Moldova, recordul de export al vinurilor, pe care l-a avut vreodată, a fost în 2005, de 280 de milioane de dolari, iar cele două drame ale sectorului au fost înregistrate ulterior, în contextul embargourilor rusești din 2006 și 2013. În urma restricțiilor pe piața rusă, impuse în 2006, exportul moldovenesc de vinuri s-a prăbușit puternic în 2006 și 2007, până la 100 de milioane de dolari. Ulterior, a început să-și revină sectorul, din contul diversificării pieței, și a ajuns la 150 de milioane de dolari în 2013. Apoi, a urmat cel de-al doilea embargou, în 2013, când exportul de vinuri a mai căzut o dată.

„Republica Moldova în acest an are o ușoară creștere, comparativ cu anul trecut. Ne-am plafonat aproape la cifra de 140 de milioane de dolari, exporturi anuale. De două ori mai puțin decât am avut în 2005. Creșterea din acest an este de fapt o recuperare. Anul trecut a fost înregistrată o ușoară scădere, anul acesta înregistrăm o ușoară creștere”, a spus Veaceslav Ioniță.

Expertul a mai declarat că în 2003-2004, exportul moldovenesc de vinuri în Federația Rusă era de 80%. Acum este de doar 8%. În anii 2000-2001, când contextul internațional era favorabil pentru Federația Rusă, iar populației ruse i-a crescut brusc veniturile, oamenilor le-a crescut interesul față de vin. Atunci companiile rusești au venit în Republica Moldova, deoarece aveau piață de desfacere, dar le lipsea capacități de producție, și de fapt în Republica Moldova ramura vinicolă până în 2005 s-a dezvoltat în mare parte datorită cererii mari de vin în Federația Rusă și astfel 80% din vinurile noastre mergeau către Federația Rusă. Apoi, a venit primul embargou. Căderea a fost dramatică timp de doi ani. Din 2008 și până în 2013, s-a recuperat exportul, însă la un nivel destul de scăzut. Ulterior, a venit embargoul din 2013. Astfel, din 2014 și până în prezent, practic exportul moldovenesc de vinuri în Federația Rusă oscilează la nivelul de 10 milioane de dolari sau 8% din totalul exporturilor.

Economistul a mai afirmat că prăbușirea în urma primului embargou era să fie cu mult mai mare dacă nu venea în ajutor România, care în 2006 și-a crescut consumul de vinuri moldovenești de 15 ori. România până în 2006 nu importa absolut deloc vin din Republica Moldova. Volumul de export către România în 2005 era de doar 1,5 milioane de dolari. În 2006, brusc România a importat din Republica Moldova vinuri la nivel de 24 de milioane de dolari. A doua țară a fot Ucraina, care în 2006 a procurat de două ori mai multe vinuri din Republica Moldova, decât o făcea tradițional. Dacă în 2005 Ucraina procura vinuri moldovenești de 14,8 milioane de dolari, în 2006 a fost de 31 de milioane de dolari.

Analistul economic susține că vinul, care este o emblemă a Republicii Moldova, din păcate și-a pierdut din importanța pe care a avut-o cândva în economia națională. În perioada 2001-2005, vinurile au reprezentat 26% din toate exporturile moldovenești. Fiecare al patrulea dolar câștigat a fost din exportul de vinuri. După primul embargou, a scăzut până la 10% din totalul exporturilor, iar în prezent este de doar 5%.

„Ponderea vinurilor în totalul exporturilor Republicii Moldova a scăzut de cinci ori”, a spus analistul.

Potrivit lui Veaceslav Ioniță, în 2005 Republica Moldova deține la nivel global o cotă de 1,28% din piața vinurilor și era pe locul 12. În 2019, cota Republicii Moldova a scăzut la 0,37% și am ajuns pe locul 18.

„Noi, din păcate, din grupul care crește am trecut în grupul țărilor care stagnează”, a afirmat Veaceslav Ioniță.

Vorbind despre prețul vinului, expertul a menționat că în perioada 2000-2006, Republica Moldova vindea în mediu un litru de vin cu 0,78 de dolari. Din 2007 și până în prezent, după ce și-a diversificat piața, îl vinde cu 32% mai scump sau cu 1,03 dolari litrul. „Noi am fost loviți de către Federația Rusă, ne-am diversificat piața și am intrat pe alte piețe și alte segmente unde prețul vinului este mai mare. Republica Moldova, comparativ cu statele care sunt primele zece cele mai mari producătoare de vinuri, are cel mai mic preț la vin. Cred ca una dintre strategiile noastre este să intrăm pe segmentul de 2-3 dolari pentru litru de vin”, a menționat expertul.

Veaceslav Ioniță susține că până la embargourile rusești tot exportul moldovenesc de vinuri era orientat în mare parte către piața rusă, belarusă, ucraineană și kazahă, unde se exporta peste 95% din toate vinurile moldovenești. În 2021, afirmă economistul, situația este cu totul alta. Pe primul loc este Belarus, unde se exportă 21% din vinurile moldovenești, urmată de România cu 12%, Rusia cu 11,8%. Cehia – 8,5%, Polonia – 7,8%, China – 7,1%, Georgia – 5,3%, Ucraina 4,6%, Kazahstan – 3,5%, Marea Britanie – 2,6%, iar restul țărilor – 13,3%.

„Republica Moldova are mult de lucru pentru a recupera poziția ei globală și să intre pe segmentul prețurilor adecvate pentru un litru de vin. Trebuie să creștem încasările de valută de la exportul produsului pe care noi continuăm să-l numit produsul care este simbolul Republicii Moldova”, a conchis Veaceslav Ioniță.

#industria vitivinicola #vinuri #export #Veaceslav Ioniță #expert

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Reducerea tarifelor Căii Ferate din Moldova pentru tranzitul mărfurilor ucrainene ar putea fi mai puțin atractivă decât sugerează procentul de 50% anunțat public. Economistul Iurie Rija arată într-o analiză că, raportată la tarifele aplicate efectiv anterior, reducerea medie este de 34,7%, iar avantajul obținut poate fi anulat complet în cazul unor întreruperi ale rutelor feroviare din Ucraina.

Din 12 august 2026, pentru rutele incluse în grila de tranzit este aplicat coeficientul K=0,50, fără o condiție minimă de volum, facilitatea este valabilă până la sfârșitul anului.

Rija explică însă că reducerea de 50% este valabilă atunci când noul coeficient este comparat cu tariful integral, K=1. În realitate, pe mai multe rute erau aplicate deja reduceri, coeficienții anteriori fiind cuprinși între 0,66 și 0,80. Din acest motiv, discountul efectiv mediu este de 34,7%, iar economia medie ajunge la 6,35 dolari pentru fiecare tonă transportată.

Diferențele sunt importante de la o rută la alta. Pe traseul Basarabeasca–Vălcineț, tariful scade de la 19,70 la 14,07 dolari pe tonă, ceea ce înseamnă o reducere efectivă de 28,6%. Pe Vălcineț–Giurgiulești, economia ajunge la 10,10 dolari pe tonă, iar pe segmentul Giurgiulești–Basarabeasca tariful este într-adevăr redus la jumătate, de la 11,67 la 5,83 dolari pe tonă.

Economistul atrage atenția că reducerea tarifelor obligă CFM să transporte volume mai mari dacă vrea să-și păstreze aceleași venituri brute. Pe rutele unde coeficientul a coborât de la 0,70 la 0,50, volumul trebuie să crească cu 40%. Astfel, pentru fiecare 100 mii de tone transportate anterior ar fi necesare acum 140.000 de tone.

În cazul reducerii coeficientului de la 0,80 la 0,50, CFM ar avea nevoie de o creștere a volumelor cu 60%, iar la trecerea de la 0,66 la 0,50 cu 32%. Și acestea sunt doar pragurile necesare pentru menținerea venitului brut, fără a lua în calcul costurile infrastructurii, tracțiunii, echipajelor, manevrelor și uzurii rețelei.

Rija avertizează că principala vulnerabilitate nu este însă numărul vagoanelor, ci capacitatea infrastructurii. Chiar dacă marfa ucraineană este transportată în vagoane și cu locomotive ucrainene, trenurile au nevoie în Republica Moldova de linii disponibile, stații de primire, control tehnic, manevre, echipaje autorizate și ferestre de circulație.

„Vagonul poate fi ucrainean, dar capacitatea rețelei este moldovenească”, spune Rija. Pentru agricultorul moldovean, riscul nu constă neapărat în faptul că trenul ucrainean îi va lua vagonul, ci că îi poate ocupa linia, locomotiva sau intervalul în care trebuia expediată propria marfă.

O altă problemă este războiul din Ucraina. Rija amintește că infrastructura feroviară ucraineană este o infrastructură strategică supusă atacurilor, iar funcționarea coridorului moldovenesc depinde inclusiv de căile ferate aflate dincolo de frontieră. Ukrzaliznytsia a comunicat că în 2025 infrastructura sa feroviară a fost atacată mai des decât în 2023 și 2024 luate împreună, iar atacurile au continuat și în 2026.

Economistul simulează inclusiv ce s-ar întâmpla dacă una dintre două intrări feroviare nordice ar deveni temporar indisponibilă. Dacă prin acestea ar circula câte zece trenuri săptămânal, iar una ar fi închisă, cealaltă ar trebui să preia toate cele 20 de trenuri.

Dacă însă capacitatea sa maximă ar fi de numai 13 trenuri, după prima săptămână s-ar forma o coadă de șapte garnituri. După două săptămâni, aceasta ar putea ajunge la 14 trenuri, circa 14.000 de tone de marfă și 210 vagoane blocate în circuit.

În asemenea condiții, avantajul financiar al tarifului redus poate dispărea rapid. Rija oferă exemplul unei economii de 6 dolari pe tonă datorită discountului. O redirecționare a trenului ar putea costa suplimentar 3 dolari pe tonă, staționarea încă 2 dolari, iar costurile financiare și riscurile contractuale alte 2 dolari.

Rezultatul: economia de 6 dolari se transformă într-un cost suplimentar net de un dolar pe tonă. „Pe hârtie, ruta rămâne mai ieftină. În realitate, devine mai scumpă și mai puțin predictibilă”, constată economistul.

Perturbările ar putea lovi indirect și agricultorii moldoveni. Într-un scenariu prezentat de Rija, dacă rotația unui vagon crește de la șapte la zece zile, productivitatea acestuia scade cu aproximativ 30%. Pentru un parc de 700 de vagoane moldovenești, capacitatea teoretică ar coborî de la circa 195.000 la 136.500 de tone lunar.

Costul ar putea ajunge în final în prețul oferit fermierului. Dacă exportatorul introduce o rezervă suplimentară de risc de numai 5 dolari pe tonă, un agricultor care vinde 1.000 de tone ar putea încasa cu 5.000 de dolari mai puțin.

Rija nu susține însă că tranzitul ucrainean este automat dezavantajos pentru Republica Moldova. Dacă fluxurile sunt bine planificate, acestea pot genera venituri suplimentare pentru CFM și pot contribui la întreținerea infrastructurii fără să afecteze exporturile locale.

Economistul consideră însă obligatoriu un plan de rezervă pentru situațiile în care una dintre rutele din Ucraina este întreruptă. Ar trebui stabilite din timp traseele alternative, capacitățile maxime zilnice și săptămânale, regulile de redirecționare și cine suportă costurile suplimentare.

În concluzie, Rija susține că un discount de 5–10 dolari pe tonă poate transforma Moldova într-un coridor competitiv, însă câteva zile de blocaj, staționarea trenurilor și o rută ocolitoare pot consuma întregul avantaj. Pentru Guvern, spune economistul, sprijinirea Ucrainei trebuie însoțită de protejarea exportului moldovenesc și de un plan de continuitate care să împiedice transferarea costurilor asupra agricultorilor.