În timp ce Boris Johnson se joacă cu submarinele, furnizorii de gaze britanici mici falimentează unul după altul

24 Sept. 2021, 22:18
 // Categoria: Actual // Autor:  MD Bani
24 Sept. 2021, 22:18 // Actual //  MD Bani

Criza gazelor din Marea Britanie se adânceşte, cu încă două companii de energie prăbuşindu-se recent şi ducând numărul total de gospodării care şi-au pierdut furnizorul în acest an la aproape 2 milioane, relatează The Guardian.

Numărul furnizorilor care au cedat sub presiunea preţurilor record de pe piaţa gazelor a urcat la şapte în doar şase săptămâni, în timp ce autorităţile spun că nu vor salva astfel de companii care au probleme. Criticii acuză lipsa de viziune şi strategie a guvernului, care a făcut imposibilă crearea de rezerve de gaze, scrie Ziarul Financiar.

Premierul Boris Johnson a asigurat că necazurile sunt temporare şi le-a spus britanicilor să aibă răbdare până vor fi aduşi în portofoliile de clienţi ale altor furnizori. În paralel, Johnson este parte a unui scandal dimplomatic după ce Australia a renunţat la un contract cu Franţa pentru furnizarea de submarine în favoarea Marii Britanii şi SUA.

Premierul britanic a răspuns furiei francezilor cu o glumiţă. Între timp, guvernul britanic a sărit cu bani de la plătitorii de taxe în ajutorul unui producător american de dioxid de carbon.

Creşterea fără precedent a preţurilor gazelor va scoate de pe piaţă şi mai mulţi furnizori, urmând să lase „în aer“ alte sute de mii de consumatori, a avertizat şeful autorităţii de reglementare a pieţei britanice de energie Ofgem, Jonathan Brearly, potrivit The Independent.

Criza sectorului de gaze din Marea Britanie a venit în contextul în care cererea în creştere dramatică de după ridicarea restricţiilor pan­demice s-a combinat cu mai mulţi factori care restricţionează oferta. O iarnă neobişnuit de rece a lăsat stocurile scăzute, iar lipsa vântului a făcut ca Marea Britanie să depindă şi mai mult de gaze decât în anii anteriori.

Marea Britanie depinde în şi mai mare măsură de gaze decât ţările sale vecine, însă miniştrii au permis închiderea mai multor unităţi de stocare în ultimii ani.

Furnizorii nu pot trece mai de­parte toate costurile în creştere pentru că mulţi clienţi sunt pe contracte cu rate fixe, iar guvernul limitează preţul maxim ce poate fi perceput consumatorilor pentru energie.

Marea Britanie are una dintre cele mai liberalizate pieţe de energie din lume, notează Bloomberg. Sistemul funcţionează bine în condiţii normale, dar a cedat sub presiunea preţurilor record la nivel european. O întrebare majoră este cine va suporta costurile acestei crize.

Când un furnizor se prăbuşeşte, Ofgem transferă clienţii acestuia către alt furnizor. Soluţia funcţionează când clienţii sunt profitabili de preluat, dar situaţia se complică atunci când aceştia aduc pierderi. De aceea, furnizorii mai mari au cerut ajutorul guvernului.

Guvernul este la rândul său vinovat pentru această situaţie, potrivit The Conversation. Acesta a decis să nu susţină construirea de noi unităţi de stocare a gazelor în 2018. Marea Britanie dispune în prezent de stocuri foarte modeste, sub 6% din cererea anuală. În Germania, Franţa şi Italia, stocurile ajung la aproximativ 20% din cererea anuală.

Guvernul britanic a publicat un studiu în 2017 care găsea că sistemul energetic britanic ar putea face faţă unei perturbări prelungite a ofertei mondiale de GNL şi gaze ruseşti şi să-şi menţină cererea internă de gaze „dacă consumatorii sunt dispuşi să plătească pentru asta“.

Deşi criza nu va dura probabil multă vreme, după cum susţine premierul britanic Boris Johnson, preţurile din iarna viitoare vor fi afectate.

În afară de susţinerea solicitată de furnizorii de energie, posibile măsuri pentru redresarea situaţiei includ garantarea de către guvern a datoriilor celor mai mari furnizori dacă aceştia suferă pierderi de pe urma noilor clienţi, sau o intervenţie a Ofgem pentru administrarea furnizorilor cu probleme.

Guvernul ar putea suporta de asemenea o parte din costurile preluării de noi gospoării sau ar putea amâna contribuţiile companiilor pentru subvenţii destinate regenerabilelor, notează Bloomberg.

Realitatea Live

01 Feb. 2026, 12:44
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
01 Feb. 2026, 12:44 // Actual //  Ursu Victor

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!