Inflaţia a ajutat până acum guvernele supraîndatorate europene

31 Mai 2023, 06:24
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
31 Mai 2023, 06:24 // Actual //  bani.md

Inflaţia record din Europa a fost bună pentru guvernele îndatorate peste măsură deoarece inflaţia erodează da­toria. De asemenea, cu cât un produs se scumpeşte mai mult, cu atât venitul din TVA aplicată lui este mai mare, aducând fără efort mai mulţi bani la buget.

Dar cum era inflaţiei record se apropie de sfârşit, aşa cum asigură politiceni şi conducători de bănci cen­trale, guvernele vor reîncepe să simtă presiu­nea datoriilor, moştenire a vremurilor când dobânzile mici le-au încurajat să cheltuiască bani pe care nu-i aveau.

Astfel de presiuni se pot manifesta prin nevoia de a găsi noi surse de venituri sau prin problemele pe pieţele de finanţare internaţio­nale. Dacă investitorii consideră că un stat are deficite şi datorii nesustenabile, ei vor cere mai mult pentru a da bani cu împrumut, iar agen­ţiile de evaluare financiară pot retrograda ra­tin­gurile suverane, îngreunând accesul la pieţele de finan­ţare. Datoria va de­veni astfel mai scumpă.

În Europa de Est, Portfolio.hu trage un semnal de alarmă în privinţa datoriilor Un­ga­riei. Inflaţia şi creşterea PIB au ţinut datoriile în frâu până acum. Dar dacă economia nu avansează în continuare su­ficient de puternic, în 2024 dato­riile pot ajunge la niveluri îngrijorătoare. Guvernul crede că poate reduce datoria de la 73,3% din PIB în 2022 la 56,3% din PIB în 2027. CE nu este atât de optimistă. Portfolio.hu a calculat că proiecţiile guvernu­lui s-ar putea adeveri anul acesta, dar doar mulţumită inflaţiei deosebit de puternice. Un­garia are cea mai mare inflaţie din UE.

Pentru ca prognozele să se ade­verească şi anul viitor, va fi nevoie de o creştere economică viguroasă şi de o disciplină bugetară strictă. Că puterea inflaţiei scade o arată Spania, unde indicatorul, ajustat pentru a fi comparabil cu cele din alte state europene, a încetinit de la 3,8% în aprilie la 2,9% în mai, a­proa­pe de pragul de 2% ţintit de BCE.

Este o încetinire a inflaţiei de o am­ploare la care nu se aştepta nimeni şi are drept cauze scăderea preţurilor carburanţilor şi încetinirea scumpirilor la alimente. Spania este un caz aparte în peisajul inflaţionist european deoa­re­ce a luat din timp măsuri pentru a se proteja de inflaţia creată de explozia preţurilor gazelor naturale. Însă ce se întâmplă acolo cu preţurile poate fi considerat un indicator de tendinţă şi pentru Europa. Sub conducerea premierului socialist Pedro Sanchez, Spania s-a transfor­mat într-un stat providenţă, cu chel­tuieli sociale mai mari şi cu venituri la buget mai mici. Datoria, una dintre cele mai ridicate din UE, creşte.
Potrivit calculelor băncii centrale spaniole, datoria cumulată a administraţiilor publice a urcat cu 1% în martie, faţă de luna anterioară, la nivelul record de 1.535 miliarde de euro. Însă raportată la PIB, datoria a scăzut de la 113,2% în decembrie la 113% – iar acest lucru arată cum o datorie care creşte ca valoare poa­te să scadă în raport cu PIB-ul dacă economia avansează. Nivelurile considerate optime în tratatele UE sunt de sub 60% din PIB, dar acest prag este contestat în prezent, având în vedere transformările economice, demogra­fi­ce şi programele de cheltuieli şi subvenţii ma­sive introduse de guverne în pandemie şi în criza energetică. În ultimele 12 luni, datoria publică a Spaniei a crescut cu 5,6%. Guvernul este optimist că poate duce datoria în jos la 110% din PIB până în 2024, dar partidul de guvernământ a avut probleme mari în alege­rile locale recente, alegătorii semnalând că preferă formaţiuni de dreapta.

Agenţia de rating Fitch a confirmat luna această calificativul „A-“ al datoriei spaniole pe termen lung, cu perspectivă stabilă, menţio­nând persistenţa surplusului de cont curent şi a valorii adăugate mari pe care o produce eco­no­mia. Spania pare un caz fericit. Datele pri­vind inflaţia de acolo au avut efecte pozitive în întreaga zonă euro, yieldurile (costurile de finanţare) obligaţiunilor guvernamentale scă­zând deoarece investitorii cred că retragerea inflaţiei va încuraja BCE să încetinească ritmul majorărilor de dobândă.

Portugalia se declară mai ambiţioasă, intenţionând să-şi reducă anul acesta datoria sub nivelul Spaniei sau cel al Franţei, cu toate că nu se anunţă un an prea bun din punctul de vedere al creşterii economice.

Instrumentul utilizat în acest sens este controlul bugetar strict. Italia, cu o datorie de 144% din PIB în 2022, nu stă atât de bine. În pofida îngrijorărilor că majorările de dobânzi efectuate de BCE pentru a stăvili inflaţia va arunca Italia în infernul pieţelor de finanţare, acestea au fost până acum calme, yieldurile italiene neînregistrând creşteri periculoase. Însă dobânzile mai mari fac mai mare şi costul serviciului datoriei de peste 2.000 de miliarde de euro. Yieldul mediu pentru obligaţiunile guvernamentale emise între ianuarie şi aprilie a sărit de la aproape 0 în 2021 la 3,4%, scrie Reuters. Serviciul datoriei a urcat de la 3,6% la 4,4% din PIB în 2022, iar acest salt cel mai probabil nu reflectă pe deplin majorările de dobânzi efectuate până acum de BCE. Prin urmare, cel mai probabil costurile cu datoria vor continua să crească. Oliver Bäte, CEO al Allianz, a explicat liniştea de pe pieţe prin faptul că BCE încă reinvesteşte sume imense de bani în obligaţiuni guvernamentale. De asemenea, unele ţări, cum este Grecia, au progresat enorm de mult faţă de situaţia în care erau când a izbucnit criza datoriilor suverane. Pe de altă parte, Franţa şi Germania cheltuie în continuare de parcă ar avea toţi banii de pe lume, spune bancherul. „Problema datoriei se mută spre centrul Europei, şi, pe deasupra, avem acolo creştere economică mai slabă decât la periferie. Lucrurile nu pot continua aşa, iar politicienii vor trebui să le spună acest lucru şi oamenilor“, a afirmat Bäte.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

29 Aug. 2026, 11:36
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
29 Aug. 2026, 11:36 // Actual //  Ursu Victor

Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) riscă o nouă lovitură majoră. Venezuela, unul dintre statele fondatoare ale cartelului petrolier, analizează posibilitatea retragerii din organizație, într-un moment în care influența OPEC asupra pieței mondiale a petrolului este deja în scădere, relatează Bloomberg, citat de ProFinance.

O eventuală plecare a Venezuelei nu ar produce, cel puțin pe termen scurt, un șoc major asupra livrărilor mondiale de petrol. Producția țării a fost puternic afectată în ultimii ani de sancțiuni și de criza economică, iar Caracasul nu este constrâns în prezent de aceleași reduceri de producție și cote precum alți membri.

Impactul politic și simbolic ar putea fi însă considerabil. Venezuela s-a numărat printre cele cinci state care au fondat OPEC în 1960, iar diplomația petrolieră a ministrului venezuelean Juan Pablo Pérez Alfonzo a avut un rol important în constituirea organizației.

Posibila retragere vine după ce Emiratele Arabe Unite au anunțat la sfârșitul lunii aprilie că părăsesc OPEC, pe fondul nemulțumirilor legate de restricțiile de producție. Irakul și-a manifestat, la rândul său, nemulțumirea și a avertizat în iunie că ar putea lua în calcul retragerea dacă organizația nu îi majorează limita de producție.

În ultimul deceniu, patru state au părăsit deja OPEC, printre acestea numărându-se Angola, care s-a retras în 2024.

Analiștii avertizează că fragmentarea organizației ar putea intensifica lupta pentru clienți și cote de piață între producători. Într-un scenariu extrem, concurența ar putea degenera într-un nou război al prețurilor, similar celui declanșat la începutul pandemiei din 2020. Chiar și fără un asemenea conflict, slăbirea mecanismelor OPEC ar putea face prețul petrolului mai volatil.

Ali Al Riyami, fost director pentru marketingul petrolului în Oman, susține că în joc sunt integritatea și credibilitatea OPEC. La rândul său, Hamad Hussain, economist pentru climă și mărfuri la Capital Economics, consideră că situația reprezintă încă un indiciu al diminuării puterii organizației pe piața petrolieră.

OPEC se confruntă, în paralel, cu o concurență tot mai puternică din afara organizației. Producătorii americani de petrol de șist și state precum Brazilia și Guyana și-au consolidat pozițiile, în timp ce influența Rusiei a fost afectată de sancțiunile asociate războiului din Ucraina.

Conflictul din Iran a complicat suplimentar situația, determinând Arabia Saudită și alte state din Golf să reducă producția. În acest context, SUA și China au devenit actori și mai importanți pe piața petrolieră mondială.

Pe termen lung, miza Venezuelei este însă uriașă. Țara dispune de unele dintre cele mai mari rezerve petroliere ale lumii, care ar putea fi dezvoltate în următoarele decenii inclusiv cu participarea companiilor americane. Caracasul se află, totodată, sub o puternică influență economică și politică a Statelor Unite.

Presiunile asupra OPEC ar putea crește și mai mult dacă piața mondială va ajunge la supraproducție. Prognozele unor experți, inclusiv ale Agenției Internaționale pentru Energie, indică riscul unui excedent de petrol în 2027 în cazul revenirii complete a livrărilor din Golful Persic.

Într-un asemenea scenariu, dacă OPEC+, din care face parte și Rusia, va încerca să restabilească echilibrul prin noi reduceri ale producției, Arabia Saudită ar putea fi nevoită să suporte cea mai mare parte a efortului.

Henning Gloystein, director pentru energie și resurse la Eurasia Group, apreciază că reducerea numărului membrilor și diminuarea ponderii OPEC slăbesc capacitatea organizației de a influența piața mondială, într-un moment în care Statele Unite capătă o greutate tot mai mare în ofertă, iar China în determinarea cererii.