Mihail Caraseni, Vicepreședinte Trans Oil: Start creditării fermierilor. Oferim cu 1500lei mai mult pe tonă decât alții

În cadrul unui interviu acordat portalului www.curentul.md, Mihail Caraseni, director comercial, vicepreşedinte al holdingului „Trans Oil”, a vorbit despre situaţia actuală în domeniul producerii agricole şi industriei de prelucrare, despre premisele ce există, dar şi despre planurile holdingului îndreptate spre susţinerea fermierilor.

Înterviul realizat de Curentul.md îl puteți citi în continuare.

C: Dle Caraseni, „Trans Oil” e implicat plenar în domeniul producerii agricole, dar şi în industria de prelucrare. Care e situaţia actuală a producătorilor agricoli?

M.C.: Anul trecut a fost unul foarte greu pentru întreaga comunitate de business, dar în special a avut de suferit domeniul agricol, atât ca urmare a pandemiei, cât şi a secetei. Anul curent promite să fie unul mai bun. În acest an avem o primăvară clasică, dacă putem spune aşa, din punct de vedere al condiţiilor meteo şi climaterice. Chiar dacă se întârzie pe alocuri cu semănatul de porumb şi floarea soarelui, din cauza ploilor, trebuie să menţionez că de multe decenii nu am avut parte de condiţii meteo atât de bune pentru agricultură. Sperăm că în prima decadă a lunii mai gospodăriile agricole vor reuşi să încheie semănatul de porumb şi floarea soarelui.

C: Având aceste condiţii meteo favorabile, putem deja face careva pronosticuri privind preţurile la cerealele din prima grupă?

M.C.: După estimările specialiştilor noştri, preţurile vor fi stabil înalte. Spre exemplu, preţul unei tone de grâu alimentar, în funcţie de indicatorii de calitate, în iulie-august trebuie să constituie 3600-3800 lei. Va fi un start bun pentru producătorii agricoli şi într-o măsură considerabilă le va acoperi pierderile din sezonul precedent.

C: Dar, Dle Caraseni, din câte cunoaştem, unele companii moldoveneşti creditează în avans fermierii şi le oferă de pe acum 3 lei pentru un kg de cereale din prima grupă. Dacă e să confruntăm această cifră cu ceea ce aţi spus Dvs. mai devreme, reiese că la fiecare tonă de grâne un producător poate pierde până la opt sute de lei, ceea ce mi se pare cam mult.

M.C.: Aşa este. Într-adevăr, unele companii oferă de pe acum producătorilor în avans câte trei lei pentru un kilogram de grâne din prima grupă. Eu consider că producătorii agricoli nu trebuie să se grăbească să încheie astfel de contracte, deoarece ele îi dezavantajează enorm. De ce să pierzi până la o pătrime din preţul pe care-l poţi obţine pentru producţia recoltată, încheind de pe acum contracte dezavantajoase?!

C: Dar ce prognoze aveţi faţă de culturile oleagenoase?

M.C.: E devreme încă de făcut careva prognoze în acest sens, deoarece încă nu s-au terminat lucrările de semănat. Totuşi, având în vedere condiţiile meteo favorabile ce se înregistrează, cred că în acest an ne putem aştepta la o recoltă record. Precipitaţiile din ultima perioadă ne permit să privim lucrurile destul de optimist.

C: Dar aveţi careva prognoze legate de preţ la culturile oleagenoase?

M.C.: Cu siguranţă, preţul va fi unul înalt şi aici avem o situaţie similară cu cea care se înregistrează în cazul cerealelor din prima grupă. Reieşind din informaţia ce ne vine de pe pieţe şi în rezultatul comunicării cu producătorii agricoli, unei traderi din Moldova deja propun în avans 8 000 lei pentru o tonă. Considerăm că acest preţ este mult prea mic decât cel ce se va forma în acest sezon, de aceea producătorii nu ar trebui să se grăbească cu semnarea unor astfel de contracte.

C: Dar holding-ul Dvs. de ce nu creditează fermierii în avans? De ce nu oferiţi un preţ mai mare dacă spuneţi că ceea ce propun alţii e prea puţin?

M.C.: În decursul a 20 de ani, „Trans Oil” a oferit fermierilor ajutor financiar la preţuri de piaţă reale şi acest an nu va fi o excepţie. Nu uitaţi că din componenţa holdingului fac parte astfel de companii ca „Floarea Soarelui” (or. Bălţi), Trans Oil Refinery (or. Ceadâr-Lunga). De asemenea, vreau să menţionez că la sezon „Trans Oil”, în Portul Internaţional Giurgiuleşti, va pune în funcţiune o nouă uzină, modernă, cu o capacitate de producere de 700 tone de seminţe de floarea soarelui în 24 de ore. Aceasta demonstrează că noi acordăm o atenţie deosebită nu doar producţiei agricole, ci şi prelucrării materiei prime în ţară, cu utilizarea celor mai noi tehnologii, creând astfel locuri de muncă aici, contribuind la dezvoltarea Republicii Moldova.

Iar dacă e să revin la campania de creditare în avans a producătorilor, pot să spun că aceasta va demara în mai şi va porni de la preţul de 9 500 lei pentru o tonă de floarea soarelui, adică cu 1 500 lei mai mult decât oferă alţii. De asemenea, vom oferi producătorilor agricoli condiţii preferenţiale la depozitarea şi păstrarea recoltei lor.

C: Cum se explică aceste diferenţe majore de preţ?

M.C.: Fiecare companie îşi face propria strategie, iar strategia noastră tot timpul a pornit de la necesitatea de a oferi producătorilor agricoli preţul de piață real. De ce? Pentru că astfel ne asigurăm că ei nu doar vor supravieţui, ci şi se vor dezvolta în continuare, vor fi capabili să aibă noi parteneriate cu noi în interes reciproc. Suntem interesaţi direct de prosperarea producătorilor agricoli, pentru că avem capacităţi de producere impunătoare (uzinele la care m-am referit mai sus), dar şi infrastructură logistică de nivel.

C: Într-adevăr, abordarea Dvs. e inedită. Cred că și statul susține corespunzător asemenea abordări.

M.C.: Nu cred că e cazul să vorbim despre necesitatea ca statul să susţină doar holdingul nostru. Mai degrabă ar fi cazul ca statul să se gândească cum să susţină producătorii şi procesatorii per general. Spre exemplu, în România se subvenționează fiecare hectar.
În Federația Rusă şi Ucraina producătorii agricoli au subvenții de la stat, iar pentru susținerea procesatorilor se percepe o anumită taxă la exportul materiei prime, pentru ca investitorul să aibă acces direct la aceasta. Aceste țări asigură prelucrarea unei părți impunătoare din produsul agricol în interiorul țării, în acest mod creează locuri de muncă, achitând impozite suplimentare în buget. Țara noastră ar trebui să se preocupe de această ramură a economiei. Nu a unei companii, dar a tuturor companiilor.

C: Aveţi în vedere ramura în care activaţi?

M.C.: Da, pentru că producţia agricolă şi industria de prelucrare sunt baza dezvoltării Moldovei. Suntem un stat agrar şi trebuie să se ia în calcul acest aspect important. Or, cu cât mai armonios se vor dezvolta producţia agricolă şi industria de prelucrare, cu atât mai multe şanse vor exista pentru a creşte economia şi nivelul de bunăstare în Republica Moldova.

#Creditare agricultori #Mihail Caraseni #Trans-oil

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.