Moldova, între ciocan și nicovală. Capcana în care a fost prins Chișinăul de Gazprom

18 Oct. 2021, 02:05
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
18 Oct. 2021, 02:05 // Actual //  bani.md

Criza gazelor s-a accentuat după 30 septembrie când autoritățile Republicii Moldova nu au reușit să ajungă la o înțelegere cu Moscova, iar Gazprom a anunțat că a redus cu 35% livrările de gaz.

”Până la 30 septembrie, nici chiar cei de la Moldovagaz nu s-au așteptat la o asemenea turnură. Dacă ar fi știut despre un asemenea șiretlic din partea Gazpromului, ar fi căutat gaz alternativ din luna septembrie. Gaz există și capacități de transportare la fel. Problema e că va fi mai scump față de prețul pe care Moldova îl plătește astăzi. Gazul care există în prezent pe piață e legat de piața spot – contracte pe termen scurt – prețul ajunge la 900 USD/mia de metri cubi. Or, Republica Moldova achită în prezent 790 USD. În prezent, dacă Moldovagaz ar vrea să suplinească deficitul de 35% ar putea-o face doar că la prețul de peste 900 USD, însă mâine ar putea ajunge și la 1000 USD”, a declarat, la emisiunea ”Puterea a Patra”, fostul director ANRE, Victor Parlicov.

Până în anul 2020 formula de calcul a prețului la gaz pentru Republica Moldova a rămas neschimbată, conform contractului semnat în anul 2006 și care se prelungea anual.

”În contractul care a fost semnat pentru anul 2021 au fost schimbați doi parametri. A fost inclus spotul în formulă și a fost modificat termenul. Or, cei de la Gazprom au jucat pe formula spot în condițiile în care contractul a expirat la sfârșitul trimestrului III”, a explicat Parlicov, care a accentuat că procesul de negocieri poartă o conotație politică..

În prezent, Republica Moldova plătește 790 USD/mia de metri cubi de gaz. Or, Pentru a face față crizei gazului, autoritățile de la Chișinău s-au adresat și Bruxellesului. Autoritățile moldovene insistă în negocierile cu Gazprom pe păstrarea formulei de preț din vechiul contract. În sezonul de vară prețul era calculat în funcție de cotațiile din hub-ul german NCG, iar pe perioada iernii, când se consumă 80% din consumul total de gaz, prețul era indexat cu cotațiile produselor petroliere.

Realitatea Live

01 Feb. 2026, 12:44
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
01 Feb. 2026, 12:44 // Actual //  Ursu Victor

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!