Pandemia și fotbalul european. Pierderi de peste 8 miliarde de euro

Criza sanitară ar urma să coste cluburile europene peste opt miliarde de euro în două sezoane, o lovitură dură după 20 de ani de creştere neîntreruptă, scrie AGERPRES.

Pandemia nu a evitat niciun club, lipsindu-le „de cel puţin” 10% din veniturile aşteptate în sezoanele 2019/20 şi 2020/21. Per total, în cele două sezoane UEFA a evaluat la 8,7 miliarde de euro pierderile de câştiguri cumulate în rândul celor 55 de campionate ale sale, dintre care 7,2 miliarde de euro pentru cele mai importante 711 cluburi şi 1,5 miliarde de euro pentru celelalte.

Integrând rezultatele contabile deja publicate, precum şi negocierile pentru drepturile de televizare şi alţi indicatori, această estimare cuprinsă în raportul de 112 de pagini al UEFA este de departe cea mai precisă evaluare a impactului economic al Covid-19 asupra fotbalului profesionist.

În toamna anului trecut, FIFA a estimat la rândul său că pandemia riscă să amputeze cu 14 miliarde de dolari „totalitatea economiei fotbalului” pentru cele 211 de federaţii ale sale, un calcul care între timp nu a fost detaliat. De asemenea, sindicatul european al cluburilor (ECA) a evaluat la patru miliarde de euro veniturile pierdute de cluburile europene în 2019-20 şi 2020-21, înainte ca fostul său preşedintele Andrea Agnelli să evoce în decembrie un interval cuprins între 6,5 şi 8,5 miliarde de euro.

Închiderea porţilor stadioanelor a avut un impact deosebit, explică UEFA făcând referire la 711 de cluburi de elită: veniturile din vânzările de bilete ar urma să se reducă cu 3,6 până la 4 miliarde de euro pe parcursul a doi ani, urmând să îşi revină pe măsură ce stadioanele se vor umple din nou.

Veniturile comerciale ar urma să se diminueze şi ele cu 2,4 până la 2,7 miliarde euro, în timp ce drepturile de televizare vor fi amputate cu 1,2 până la 1,4 miliarde de euro pe două sezoane, în condiţiile în care au fost deja renegociate, în scădere cu 700 milioane de euro, drepturile de televizare pentru primele cinci campionate.

Criza Covid-19 a întrerupt două decenii de aur pentru fotbalul european, care a înregistrat un ritm mediu de creştere de 8,2% pe an începând din 1999, pentru ca în 2019 să ajungă la venituri cumulate de 23 de miliarde de euro pentru cele 711 de cluburi europene, în frunte cu cluburile engleze. Însă în acest timp, salariile au crescut şi ele pentru ajungând să absoarbă peste 60% din venituri, un „raport semnificativ mai mare decât în orice altă industrie, inclusiv în domeniul băncilor de investiţii”, observă UEFA.

Însă jucătorii nu au acceptat să facă decât un efort modest în contextul pandemiei, cluburile reuşind să facă economii totale în valoare de aproximativ două miliarde de euro dintre care un miliard de euro din salariile pe două sezoane.

În consecinţă, veniturile operaţionale ale cluburilor de fotbal ar urma să se prăbuşească cu 5,3 până la 6,2 miliarde de euro în perioada analizată, în condiţiile în care în 2019 acuzau deja pierderi nete în special din cauza amortizării transferurilor.

Referindu-se la aspectele ce ţin de trezorerie, o miză majoră având în vedere gradul ridicat de îndatorare din sectorul fotbalului profesionist, UEFA atrage atenţia asupra unui „risc existenţial” pentru aproximativ 120 de cluburi, în timp ce altele vor reuşi să îşi acopere pierderile prin contractarea de noi împrumuturi sau solicitând proprietarilor o prelungire.

#pierderi #fotbal #pandemie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.