Rafinăria Lukoil de peste Prut, „mărul otrăvit”. Investitorii se bat doar pentru benzinării

Benzinăriile Lukoil din România au devenit unul dintre cele mai căutate active de pe piața energetică regională, în contextul sancțiunilor internaționale impuse companiei ruse și al potențialului de creștere al pieței românești de carburanți. România are doar 2.500 de stații de alimentare, la o populație de 19 milioane, mult sub nivelul altor state din regiune: Bulgaria are peste 3.000 de benzinării la doar 6,4 milioane de locuitori, iar Austria are mai multe stații decât România, deși are cu o treime mai puține autovehicule, scrie hotnews.ro.

Subdezvoltarea rețelei de benzinării și extinderea accelerată a infrastructurii rutiere sunt două motive care atrag investitori mari către activele Lukoil. „Sunt prea puține benzinării în România, raportat la trafic și la numărul de mașini”, spune Ramin Aliyev, CEO SOCAR România. Comparativ cu Austria, România are cu 32% mai multe autovehicule, dar cu 300 de benzinării mai puțin, o disproporție care indică un potențial uriaș de dezvoltare.

Pe acest fond, trei companii au depus interes pentru activele Lukoil: MOL Ungaria, Hellenic Petroleum și fondul american Carlyle, potrivit ministrului Energiei, Bogdan Ivan. Problema este însă că investitorii sunt interesați fie numai de rețeaua de benzinării (MOL și Hellenic), fie exclusiv de participația Lukoil în perimetrul de gaze Trident din Marea Neagră (Carlyle). Toți evită însă rafinăria Petrotel Ploiești, considerată partea cea mai problematică a pachetului de active.

Rafinăria Petrotel, cu o capacitate de 2,4 milioane de tone anual, se află de ani de zile în centrul unor dispute judiciare legate de suspiciuni de evaziune fiscală, într-un dosar cu un prejudiciu estimat la 2,3 miliarde lei. Un alt factor de descurajare este starea tehnică învechită a instalațiilor, care ar necesita investiții foarte mari pentru modernizare. Deși autorizația de mediu permite prelucrarea oricărui tip de țiței, rafinăria a fost proiectată pentru țiței rusesc de tip Ural, bogat în sulf. În ultimii ani, Petrotel a funcționat cu țiței din Kazahstan, de asemenea sulfuros, ceea ce limitează flexibilitatea procesării.

Spre deosebire de rafinărie, rețeaua de benzinării Lukoil este considerată o afacere excelentă, în special datorită poziționării stațiilor pe rute cu trafic intens, la intrările și ieșirile din marile orașe și în zone unde se construiesc noi tronsoane de autostradă. România este o țară de tranzit major în regiune, iar creșterea infrastructurii rutiere va stimula și mai mult consumul de carburanți.

SOCAR, unul dintre jucătorii activi la nivel regional, evită să confirme dacă este interesat de activele Lukoil, însă compania continuă să investească agresiv în extindere: are deja 87 de benzinării și va trece de 100 anul viitor, urmărind o dublare a rețelei pentru atingerea unui obiectiv strategic ambițios.

În prezent, România are patru rafinării operaționale: Petrobrazi (OMV Petrom), Petromidia (Rompetrol), Petrotel (Lukoil) și Vega (unitate petrochimică). Producția internă acoperă integral consumul de benzină și o parte semnificativă din consumul de motorină, restul fiind acoperit prin importuri din Bulgaria, Kazahstan, Ungaria și Turcia.

În piața de retail, lider este OMV Petrom, urmat de Rompetrol, Lukoil, MOL, SOCAR, NIS (Gazprom) și o rețea vastă de peste 700 de benzinării independente, semn al unei piețe extrem de concurențiale, dar aflate încă în plină expansiune.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#benzinării #Lukoil #rafinărie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Persoanele sau companiile care participă la procesele de privatizare organizate de administrația nerecunoscută de la Tiraspol își asumă riscuri juridice și financiare considerabile, întrucât Republica Moldova nu recunoaște legalitatea acestor tranzacții, declarat vicepremierul pentru Reintegrare

Declarațiile au fost făcute în contextul informațiilor cu privire la declarațiile structurilor separatiste de a scoate la privatizare mai multe active din regiunea transnistreană.

„Republica Moldova nu recunoaște actele de privatizare realizate de structurile de la Tiraspol”, a declarat Chiveri.

Vicepremierul a ținut să precizeze că poziția autorităților constituționale nu vizează proprietățile private ale cetățenilor din regiune.

„Nu este vorba despre proprietatea privată a cetățenilor de rând apartamente, case sau terenuri. Activele care au fost scoase la vânzare sau incluse în lista de privatizare sunt bunuri ale Republicii Moldova”, a subliniat oficialul.

Potrivit acestuia, orice privatizare efectuată în afara cadrului legal al Republicii Moldova nu produce efecte juridice.

„Orice acțiune de privatizare efectuată în afara spațiului legal național nu produce efecte juridice. Cei care doresc să participe la aceste privatizări sau să accepte aceste oferte trebuie să își asume consecințele juridice și financiare”, a avertizat Chiveri.

Vicepremierul le-a recomandat potențialilor cumpărători să analizeze cu atenție astfel de investiții.

„Aș recomanda să cântărească bine aceste acțiuni, deoarece ar putea fi mult mai costisitoare decât par la prima vedere”, a spus el.

Întrebat dacă întreprinderea MGRES figurează pe lista activelor vizate, Chiveri a precizat că a menționat centrala doar ca exemplu și că aceasta nu este inclusă în lista de privatizare.

Oficialul a reiterat că bunurile aflate în regiunea transnistreană aparțin Republicii Moldova și a sugerat că, în procesul de reintegrare a țării, autoritățile ar putea întreprinde măsuri pentru readucerea acestora în patrimoniul statului.

„La momentul reintegrării graduale a statului am putea ajunge și la alte acțiuni care ar permite revenirea bunurilor în proprietatea statului”, a declarat vicepremierul.

Întrebat dacă litigiile privind aceste active ar putea ajunge în arbitraj internațional, Chiveri a evitat un răspuns direct și a spus că nu poate comenta deocamdată acest scenariu.

După ce Rusia a sistat livrările de gaze către regiunea transnistreană la începutul anului 2025, economia din stânga Nistrului a intrat într-o perioadă de declin accentuat. Potrivit liderului separatist Vadim Krasnoselski, producția industrială s-a redus cu aproximativ 30%, iar exporturile au scăzut cu peste 40%. În paralel, autoritățile separatiste au instituit stare de urgență în economie, au redus cheltuielile bugetare și au majorat tarifele la resursele energetice.

În acest context, Tiraspolul a inclus pe lista de privatizare mai multe active industriale. Printre acestea se numără și 25% din capitalul Uzinei de Ciment de la Rîbnița, pentru care administrația separatistă a stabilit un preț de pornire de doar două milioane de dolari. O încercare similară de vânzare a aceluiași pachet de acțiuni a avut loc și la sfârșitul anului 2025.