Sancțiunile americane îngroapă viitorul gazului rusesc: „Arctic LNG 2” în colaps

Proiectul de producere a gazului natural lichefiat (GNL) „Arctic LNG 2” al companiei ruse Novatek, cel mai mare de acest tip din Rusia, a suspendat producția în urma unui nou val de sancțiuni americane, informează Bloomberg, citând surse familiarizate cu situația.

Potrivit surselor agenției, fabrica, care a costat 25 de miliarde de dolari și a fost în construcție timp de aproape 10 ani, nu reușește să găsească clienți pentru gazul său, acumulând astfel stocuri nerambursate. În luna octombrie, Novatek a redus producția de gaz pentru „Arctic LNG 2” la 5,3 milioane de metri cubi pe zi, ceea ce este de mai mult de două ori mai puțin decât nivelul din septembrie (12,1 milioane de metri cubi pe zi).

Comercializarea GNL-ului la fabrică a fost oprită, continuându-se doar operațiunile necesare pentru menținerea stării tehnice a instalației, spun sursele Bloomberg. De la începutul lunii august, „Arctic LNG 2” a expediat 8 loturi de GNL, însă unul dintre ele nu a putut fi vândut, în ciuda faptului că Novatek a oferit reduceri de până la 40% față de prețurile de piață.

Clienții gazului ezită să accepte vasele asociate cu „Arctic LNG 2”, acestea fiind sub incidența sancțiunilor americane; în luna august, 8 nave legate de proiect au fost incluse pe lista neagră. Fabrica Novatek a fost supusă restricțiilor americane în noiembrie anul trecut, după care acționarii străini și-au suspendat participarea, iar un șantier naval sud-coreean a refuzat să furnizeze nave de transport de gaz de clasă înghețată.

În luna iunie, Statele Unite au întărit sancțiunile împotriva Novatek. Toate proiectele în curs de dezvoltare ale companiei, inclusiv „Murmansk LNG”, „Obski LNG”, „Murmansk-Transgaz”, „Arctic LNG 2” și „Arctic LNG 3”, au fost incluse pe lista neagră, alături de 7 din cele 15 nave de GNL comandate la șantierul naval rus „Zvezda”.

Asistentul secretarului de stat american pentru energie, Jeffrey Pyatt, a declarat într-un interviu pentru Bloomberg săptămâna trecută că aceasta nu este o finalitate. „Urmărim foarte atent direcția în care se îndreaptă mărfurile rusești supuse sancțiunilor, iar puteți fi siguri că administrația Biden va continua să apese asupra exporților de GNL din Rusia”, a avertizat el.

Proiectul „Arctic LNG 2” trebuia să producă 19,8 milioane de tone de GNL pe an pe trei linii tehnologice. Prima linie a fost dată în folosință în august 2023 și a produs prima partidă de gaz în decembrie, dar aceasta nu a putut fi exportată. A doua linie a fost livrată la locul de muncă în august 2024, iar construcția celei de-a treia a fost amânată, termenul de punere în funcțiune fiind mutat de la 2026 la 2028.

Analistii de la PSB avertizează că sancțiunile fac perspectivele Novatek „neclare” și întârzie termenii de realizare a tuturor proiectelor sale: „Totul depinde de modul în care compania se va adapta și va rezolva problemele legate de flotă.”

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#sanctiuni #gaz #proiect #Rusia #SUA

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Extinderea irigațiilor în Republica Moldova rămâne una dintre cele mai costisitoare și mai lente promisiuni ale statului, în contextul secetelor tot mai frecvente. Investiția medie pentru reabilitarea irigațiilor este de aproximativ 3.000 de euro pe hectar, însă autoritățile recunosc că revenirea la sistemele postsovietice, care acopereau masiv suprafețele agricole, nu mai este realistă. Pentru irigarea celor 1,5 milioane de hectare de terenuri agricole din Republica Moldova, costul estimativ ar fi de 4,5 miliarde de euro.

În prezent, Moldova dispune de circa 1,5 milioane de hectare de teren arabil. Aplicând costul mediu estimat de autorități, irigarea integrală a acestor suprafețe ar presupune investiții teoretice de peste 4,5 miliarde de euro, o cifră considerată imposibil de atins în actualul context bugetar. „Nu vom iriga tot și nici nu este sustenabil. Apa este o resursă limitată și trebuie utilizată eficient și responsabil”, a declarat Ludmila Catlabuga.

Guvernul lucrează în prezent la o strategie integrată de reziliență climatică, care să evite proiectele fragmentate și să coreleze irigațiile cu tipul culturilor agricole și specificul zonelor. Autoritățile iau în calcul atât irigațiile la scară mare prin pulverizare, cât și soluțiile moderne de irigare prin picurare, în funcție de culturile cultivate și de disponibilitatea surselor de apă.

Datele oficiale arată însă că situația actuală este modestă. În prezent, doar 35.000 de hectare sunt considerate predispuse pentru irigare, iar acestea nu sunt utilizate la capacitate maximă. Prin proiectele aflate în derulare, suprafața efectiv irigată este estimată la circa 27.000 de hectare, cu un anumit potențial de extindere, nivel pe care autoritățile îl califică drept „un început”.

La rândul său, Olga Sainciuc, directoarea executivă a Unității Consolidate pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în domeniul Agricol, a precizat că unele proiecte concrete vor produce rezultate abia în 2027, când vor fi irigate aproximativ 1.900 de hectare în nordul țării, iar alte 2.600 de hectare la Ștefan Vodă și 1.900 de hectare la Briceni vor beneficia de investiții realizate cu sprijinul Băncii Mondiale. Costurile acestor proiecte ajung la 40–90 de milioane de euro, în funcție de tehnologiile aplicate, estimativ 3000 de euro pe hectar.

Comparativ, înainte de destrămarea URSS, în Republica Moldova erau irigate peste 300.000 de hectare, de aproape zece ori mai mult decât în prezent. Autoritățile recunosc că extinderea rapidă a irigațiilor depinde nu doar de finanțare, ci și de mobilizarea comunităților locale, crearea asociațiilor utilizatorilor de apă și implicarea fermierilor în pregătirea proiectelor tehnice.

În programul de guvernare prezentat de premierul desemnat Alexandru Munteanu, agricultura este descrisă drept „pilon strategic al economiei”, iar extinderea irigațiilor este una dintre promisiunile-cheie. Totuși, obiectivul anunțat, 50.000 de hectare irigate, ar reprezenta mai puțin de 3% din totalul terenurilor agricole ale țării, un impact limitat în raport cu amploarea crizei climatice.