Cea mai spectaculoasă reacţie a Europei la războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu a fost trimiterea de echipamente militare şi ajutoare de miliarde de euro.
Cea mai spectaculoasă reacţie a Europei la războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu a fost trimiterea de echipamente militare şi ajutoare de miliarde de euro. A fost viteza fără precedent a unei tranziţii energetice care, într-un an, aproape că a eliminat dependenţa de combustibilii fosili ruseşti în încercarea de a suprima principala sursă de finanţare a maşinăriei de război a preşedintelui Vladimir Putin, scrie Bloomberg.
Schimbarea a fost departe de genul de tranziţie climatică pe care şi-a imaginat-o Europa pentru viitorul său pe termen lung, guvernele plătind tot ce este necesar pentru a-şi asigura surse de gaze naturale lichefiate aduse cu nave cisternă, arzând mai mult cărbune şi schimbând ceva planuri de mediu în acest proces. A fost dureros, Europa fiind lovită cu o factură la energie de aproximativ 1.000 de miliarde de euro anul trecut. Impactul a fost amortizat de subvenţii guvernamentale de sute de miliarde de euro.
Cu toate acestea, chiar şi cele mai optimiste perspective ale analiştilor şi liderilor eropeni de la începutul războiului nu au reuşit să prezică cât de repede se poate mişca Europa. În urmă cu un an, UE cheltuia aproximativ un miliard de euro pe zi pentru gazele, petrolul şi cărbunele importate din Rusia.
Astăzi, plăteşte doar o mică fracţie din această sumă. Lucrurile ar fi putut fi mai grave dacă nu ar fi fost tranziţia Europei spre energie curată, care a început cu ani buni în urmă. Acesta este unul dintre motivele pentru care, chiar dacă blocul a dat prioritate oricărei surse de energie care nu era rusească, emisiile în 2022 au scăzut uşor, în loc să crească.
Şi a existat, de asemenea, o contribuţie semnificativă a vremii calde – datorită schimbărilor climatice -, care a redus cererea de încălzire. Apoi, industriile poluante pur şi simplu s-au închis pentru că nu îşi puteau permite să plătească pentru energia necesară funcţionării.
Instalaţiile solare din întreaga Europă au crescut cu un nivel record de 40 de gigawaţi anul trecut, sau cu 35% faţă de 2021. Acest salt a fost determinat în principal de consumatori care au văzut panourile solare ieftine ca o modalitate de a-şi reduce facturile la energie. Mulţi dintre cei care şi-au instalat panouri solare pe acoperişuri au adăugat şi o baterie la sistem.
Stocarea energiei în baterii a crescut cu un ritm record de 79% anul trecut, avans condus în mare parte de sectorul rezidenţial. De asemenea, a crescut şi sectorul eolian, dar acesta nu s-a ridicat la nivelul proiecţiilor. Europa încă consumă energie rusească.
Până la sfârşitul anului 2022, cantitatea de gaz rusesc trimis direct în Europa prin conducte a scăzut cu 75% faţă de anul anterior – iar la aproape două luni din 2023 nu există niciun semn de creştere a importurilor.
O parte din gazul rusesc a fost înlocuit cu fluxuri crescute prin conducte din Algeria şi Norvegia. Dar o bună parte din gazele noi au venit pe nave sub formă de GNL. Asigurarea acestei forme de energie a însemnat achiziţii mai mari din SUA şi Qatar. În felul acesta, importurile de GNL ale UE aproape că s-au dublat şi, în mod ironic, şi Rusia a fost o sursă importantă de gaze lichefiate.
O parte din cererea de gaze s-a redus deoarece a fost ars mai mult cărbune în termocentrale. Utilizarea cărbunelui în UE a crescut cu 7% anul trecut în condiţiile în care importurile ruseşti au scăzut pe parcursul anului şi s-au oprit aproape complet în octombrie din cauza sancţiunilor.
Dar cel mai mare ajutor a venit sub forma reducerii cererii de energie atât din partea industriei, cât şi din partea gospodăriilor. În acelaşi timp, vânzările de pompe de căldură au crescut rapid în majoritatea ţărilor europene. Estimările iniţiale sugerează că vânzările la nivelul întregului continent au crescut cu 38% faţă de 2021.
