TOP 7 cele mai scumpe șampanii din lume (FOTO)

Șampania este o băutură alcoolică savurată de obicei în timpul unor ceremonii oficiale, cei care o adoră însă o pot consuma și mai des. Pe vremuri, șampania putea fi băută doar de membrii familiilor regale, astăzi însă este un produs accesibil pentru oricine își permite acest lucru financiar vorbind.

Deși în Moldova majoritatea tipurilor de șampanie sunt comercializate la prețuri avantajoase, există unele care se numără printre cele mai scumpe băuturi din lume.

Vedeți în continuare care sunt 7 cele mai scumpe tipuri de șampanie din lume.

7. The Krug Clos d’Ambonnay – o șampanie roșie deosebită care costă 3.500 de dolari sticla.

CdA-01-Large

6. Perrier – Jouet Champagne – Se vinde doar în set, care conține 12 sticle, toate la un preț de 6485 dolari

perrier_jouet_bottles

5. The Champagne Cristal Brut 1990 – plăcerea de a savura o sticlă din această șampanie te va costa 17.625 de dolari. Este cunoscută în lume sub numele scurt Methuselah. Este produsă în ediție limitată.

Louis-Roederer-1990-Cristal-Brut

4. Krug 1928 – costă 21.000 de dolari. Este produsă din cei mai buni struguri albi aduși din diverse colțuri ale lumii. Are un gust plăcut, ușor.

krug-rose-w-sniegu-754451

3. Dom Perignon White Gold Jeroboam – costă 40.000 de dolari sticla.

dom-perignon-1-1-1

2. Pernod Ricard Perrier Jouet – și această șampanie este vândută în set, care cuprinde 12 sticle. Costă 50.000 de dolari.

perrier_jouet_b-e-2006

1. Shipwrecked 1907 Heidseick – este cea mai scumpă șampanie și costă 275.000 de dolari sticla. Potrivit legendei, o sticlă cu această șampanie ar fi fost pierdută din întâmplare, după ce a căzut dintr-o navă și ar fi stat pe malul oceanului până în anul 1997.

hco-gout-americain

#cele mai scumpe #șampanii

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Compania energetică ungară MOL a anunţat că a contactat Guvernul de la Budapesta pentru a iniţia punerea în circulaţie a rezervelor strategice de ţiţei, în contextul incertitudinilor legate de reluarea livrărilor din Est.

„Dacă livrările din Est nu se vor relua în următoarele zile, va fi necesar ca, într-o primă fază, Ungaria să pună în circulaţie aproximativ 250.000 de tone de ţiţei din rezervele strategice”, se arată în comunicatul companiei.

Pentru a acoperi eventualul deficit, rafinăriile vor fi alimentate şi cu ţiţei transportat pe mare. Primele livrări ar urma să ajungă la începutul lunii martie în portul croat Omisalj, urmând ca petrolul să ajungă la rafinării în termen de cinci până la 12 zile.

Un purtător de cuvânt al Comisia Europeană a confirmat că Uniunea Europeană este în contact strâns cu Ungaria, Slovacia şi Croaţia, după ce, în 27 ianuarie, un atac rusesc asupra conductei Drujba din Ucraina a întrerupt livrările de petrol rusesc către Europa de Est.

Ungaria şi Slovacia depind în continuare de petrolul şi gazele ruseşti şi au respins iniţiativele UE de a elimina aceste importuri, în cadrul eforturilor Bruxelles-ului de a reduce veniturile din energie care finanţează războiul Rusiei în Ucraina.

Potrivit agenţiei EFE, ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto, a cerut duminică autorităţilor croate, printr-o postare pe reţeaua X, să permită transportul de petrol rusesc către Ungaria şi Slovacia prin oleoductul Adria, de la terminalul maritim Omisalj, invocând blocarea transportului prin Drujba.

„Solicităm Croaţiei să permită transportul de petrol rusesc Ungariei şi Slovaciei prin oleoductul Adria, deoarece exceptarea noastră de la sancţiuni ne permite să importăm petrol rusesc pe mare dacă se întrerupe furnizarea prin oleoducte”, a argumentat oficialul ungar.

De cealaltă parte, ministrul croat al Economiei, Davor Filipović, a declarat luni că Zagreb este dispus să sprijine aprovizionarea Ungariei şi Slovaciei, însă fără a justifica importul de petrol rusesc.

„Suntem dispuşi să îi ajutăm să rezolve această gravă întrerupere, în conformitate cu legislaţia UE şi reglementările OFAC. Nimeni nu trebuie să rămână fără combustibili”, a afirmat acesta, adăugând că oleoductul Adria este pregătit, dar că nu există motive tehnice pentru ca un stat membru al UE să rămână dependent de petrolul rusesc.